Populatia a platit in 2001 si 2002 trei miliarde de dolari la fondul de asigurari de sanatate. In acest an urmeaza sa mai plateasca inca 1,7 miliarde de dolari. De cheltuit s-au cheltuit mai putin. Numai din „economiile” facute in 2001 si 2002, in contul fondului de sanatate ar trebui sa fie aproximativ 200 de milioane de dolari. Bani pe care ii gestioneaza statul, prin Trezorerie, dar pe care ii revendica medicii si farmacistii, datori cu peste 100 de milioane de dolari la producatorii de medicamente, furnizorii de echipamente si de servicii medicale.

Cum spuneam la inceput, disputa este apriga. In cea mai recenta „infruntare”, ministrul sanatatii a apelat la un arsenal impresionant in cadrul unui discurs tinut vinerea trecuta la Snagov. Daniela Bartos a vorbit despre cazuri de spitalizari raportate ilegal, cheltuieli decontate ilegal, incalcarea legii la achizitiile de bunuri si servicii facute de unitatile medicale, despre angajari facute de spitalele care ar fi trebuit sa disponibilizeze o parte a personalului, despre preferinta medicilor pentru prescrierea celor mai scumpe medicamente de pe lista compensatelor, despre abuzuri in eliberarea retetelor pentru compensate. Mai pe romaneste, despre cum se fura din banii de sanatate.

Esenta discursului ministrului sanatatii este: banii alocati, prin buget, sanatatii sunt mai mult decat suficienti, daca sunt cheltuiti cu chibzuinta, adica exact ceea ce nu se intampla. Asta a fost si concluzia la care revista Capital a ajuns de trei ori in ultimii patru ani, de fiecare data cand a publicat o analiza a situatiei din sistemul sanitar.
Tirul corpului medical s-a indreptat catre situatia jalnica din unitatile medicale cauzata de lipsa banilor: spitale in care bolnavii sunt culcati cate doi intr-un pat, altele in care pacientii trebuie sa-si aduca medicamentele si seringile de acasa, sali de operatie in care chirurgilor era sa le cada tavanul in cap, ambulante care nu mai ies din garaje pentru ca nu au benzina si nici piese de schimb, sistarea eliberarii medicamentelor compensate din cauza uriaselor datorii ale Caselor Judetene de Asigurari de Sanatate catre importatorii si producatorii de medicamente.

Esenta demersului medicilor si farmacistilor poate fi rezumata astfel: statul interzice folosirea tuturor banilor stransi in fondul de sanatate, in timp ce sistemul sanitar mai are putin si intra in colaps financiar.
Tragic este ca au dreptate atat medicii, cat si ministrul Bartos. Populatia este obligata, prin lege, sa verse in fiecare an peste un miliard de dolari pentru ca, in caz de boala sau accident, sa beneficieze gratuit de asistenta medicala. Desi acesti bani sunt destinati exclusiv cheltuielilor pentru sanatatea romanilor, statul blocheaza folosirea catorva sute de milioane de dolari. Restul sunt cheltuiti de sistemul medical, insa doar partial in folosul asiguratilor. Serviciile medicale sunt, de cele mai multe ori, proaste, iar despre gratuitate nu poate fi vorba atat timp cat spaga este la fel de obligatorie ca si contributia la fondul de sanatate.

De ce nu pune ministrul sanatatii piciorul in prag? Nu ar trebui sa fie foarte greu, intrucat Ministerul Sanatatii are controlul asupra Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, deci asupra felului in care sunt cheltuiti banii din fondul de sanatate. Daca Daniela Bartos are dreptate (si nu ne indoim ca da), atunci printr-un control riguros al cheltuielilor ar putea obtine reducerea spectaculoasa a acestora. Ceea ce nu ar fi deloc bine, ba ar fi chiar periculos. Pentru ca, in aceasta situatie ar fi evident ca romanii platesc mult mai mult decat ar trebui si, drept urmare, contributiile la fondul de sanatate ar trebui reduse. si cum s-ar putea lipsi statul de cateva sute de milioane de dolari anual, atunci cand banii de pensii, de exemplu, sunt din ce in ce mai putini?