Mirel Taloș şi-a dat demisia din funcţia de vicepreşedinte al ICR. Vorbim despre celebrul şi controversatul Institut Cultural Român.
Instituţia, finanțată din bani publici, trebuia să fie o ambasadă culturală, cu filiale în toată lumea, însă s-a transformat în timp într-un depozit de sinecuri bine plătite.
Au ieşit multe acuzaţii la adresa lui Mirel Taloș în ultima vreme, însă jurnalistul Dan Andronic subliniază că totul ar fi fabricat, cineva fiind interesat să atace primul şi să-l discrediteze pe Taloș.
Mirel Taloș acuză că nu i-au fost delegate atribuţii la ICR
După ce s-a scris în presă că ar încasa bani de la stat fără să muncească, Mirel Taloș a explicat care este situaţia reală.
„Partea calomnioasă din ce s-a spus este că nu am fost prezent la birou. De ce nu am participat la şedinţe? Pentru că, într-o interpretare tendenţioasă a legii ICR, nu mi-au fost delegate atribuţii. Cu alte cuvinte, am fost privat de posibilitatea de a lucra ceva efectiv, nominal, la ICR.
Nu am fost capabil să trec evaluarea intelectuală a domnului Jicman, absolvent de cursuri de management spitalicesc şi, desigur, absolvent al Colegiului Naţional de Apărare, aparent cel mai bun produs intelectual al ICR.
Glumesc când spun că Jicman este cel mai bun produs intelectual al PNL, vă daţi seama. Cred că există oameni de valoare intelectuală în acest partid, probabil ignoraţi.
Colaborarea politică perfectă dintre partidele coaliţiei nu a funcţionat la ICR în sensul în care PSD, partidul care m-a propus, nu a fost interesat de atribuţiile propriului reprezentant în conducerea instituţiei, privându-l de posibilitatea de a participa la generarea de proiecte.
Dar, ca să fiu totuşi precis: mi s-a delegat biroul de limba română, într-o apreciere remarcabil de corectă, fiind absolvent de litere. Dar biroul de limba română are 3 angajaţi, pe când ICR are 140”, a spus Mirel Taloș, în interviul acordat lui Dan Andronic.
Numiri care au revoltat o ţară întreagă. Cum s-a ajuns în această situaţie?
Scriitor şi fost deputat în trei legislaturi consecutive, între 2004 şi 2016, Mirel Taloș a vorbit despre modul în care se fac numirile la ICR.
El a subliniat că au existat personaje cu adevărat penibile, care au ajuns să lucreze în această instituţie care ar trebui să reprezinte România în lume. Penibilul „a intrat în tencuiala pereţilor” la ICR, spune că amărăciune Taloş.
„Am ajuns să avem pe faţă un angajat la sediul central al ICR, chiar cu o funcţie de conducere, care este consilier local PNL la sectorul 6, deşi legea ICR, Regulmentul de funcţionare al instituţiei o interzic. Legea 153/2017, care pune ICR alături de MAE la familia ocupaţională diplomaţie, interzice orice fel de implicare politică a personalului, chiar şi numai la nivelul unor declaraţii publice.
Iar la nivelul reprezentanțelor, se ştie, capacitatea culturală a fost destul de neglijată. Mulţi dintre cei propuşi nici nu aveau studii culturale, cu alte cuvinte nu s-ar fi calificat pentru un post de simplu expert la ICR. (…)
România a trimis director ICR în cea mai mare cultură a lumii un domn care tocmai începuse să ia lecţii de limba germană, declarându-se în fata comisiilor senatului stupefiat de faptul că există substantive care în limba română au genul masculin şi în cea germană genul feminin, sau invers. România, educată desigur, are după cunoştinţele mele circa 300.000 de vorbitori de limba germană.
Nu mai dăm alte exemple, se cunosc prea bine, frizează penibilul, penibil care la ICR a intrat în tencuiala pereţilor, dând toxicitate intelectuală. Le găsim pe TikTok, pentru arhivă intelectuală a României, o ţară cu o experienţă din ce în ce mai vagă a valorilor.
Audierile pentru posturile din reprezentantele ICR au fost deseori remarcabile prestaţii comice. Iar personajele penibile pun în contexte penibile pe toată lumea din jurul lor. Aici trebuie menţionat faptul că iniţiativa MAE de a crea o comisie care să evalueze propunerile ICR pentru reprezentante a fost de natură să mai stopeze totuşi isteria anticulturală”, a dezvăluit Mirel Taloş.
Mai au viitor ICR şi instituţiile culturale din România, în general?
Cât despre viitorul instituţiei, este unul sumbru, consideră fostul vicepreşedinte ICR. „Instituţiile culturale din România sunt lipsite de orizont”, subliniază acesta.
„Doar în măsura în care vom putea să-l înviem pe Nicolae Iorga sau pe Titu Maiorescu. Dar, astăzi, fiind şi un pesimist incurabil, cred că în general instituţiile culturale din România sunt lipsite de orizont.
Înspre ICR se distinge doar spectacolul unei comedii ambulante. Şi nici asta nu se vede pentru că unul din lucrurile care au dispărut în postmodernitate este tocmai simţul ridicolului”, a afirmat Mirel Taloş.
