1 iulie 2005, denominarea monedei naționale
1 iulie 2005, denominarea monedei naționale. În urmă cu 19 ani, leul românesc a pierdut patru zerouri, prin denominare (reevaluare) la rata de 1 leu nou (simbol bancar: RON) pentru 10.000 de lei (simbol bancar: ROL).
Denominarea este procesul prin care se reduce valoarea nominală a unor însemne monetare. Procedeul este cunoscut ca „tăierea zerourilor”. Se practică atunci când sumele de bani devin foarte mari în valoare absolută din cauza inflației.
La momentul respectiv, guvernatorul Băncii Naționale a României (BNR), Mugur Isărescu, spunea că denominarea va reda monedei naționale valori normale, europene, demne de statutul de monedă convertibilă.
Din punctul lui de vedere, „leul nou transmite un mesaj proeuropean din partea României. Economia românească se desparte de o perioadă inflaționistă și se înscrie pe o curbă a eficienței.”
Scurt istoric al monedei naționale
Cum s-a ajuns, însă, la „tăierea zerourilor”? În România, inflația a atins un nivel istoric în anul 1993, când rata anuală a ajuns la 256,1%. Patru ani mai târziu, inflația ajunsese la 154,8%. Ulterior, însă, economia națională s-a stabilizat. De-a lungul timpului, au fost adăugate mai multe zerouri pe bancnotele românești pentru ca leul românesc să rămână relevant în străinătate.
Leul nou a devenit „leul greu”. Noua sa valoare are o greutate mai mare atunci când este raportată la valute forte. A fost schimbată și codificarea monedei din ROL (Romanian Leu) în RON (Romanian New).
Odată cu această schimbare, au apărut și bancnote noi. Lui Nicolae Iorga (1 leu), George Enescu (5 lei), Nicolae Grigorescu (10 lei), Aurel Vlaicu (50 de lei) și Ion Luca Caragiale (100 de lei) li s-au mai alăturat alte trei nume mari: Lucian Blaga (200 de lei), Mihai Eminescu (500 de lei) și Ecaterina Teodoroiu (20 de lei).
Pentru ca cetățenii români să aibă timp de acomodare, bancnotele vechi și cele noi au circulat în paralel timp de un an și jumătate. Pe data de 31 decembrie 2006, leii vechi și-au pierdut valoarea. Dispariția bancnotelor vechi nu i-a determinat pe oameni să renunțe la aceste formule de exprimare. Chiar și acum, unele persoane spun „1 milion” când se referă la bancnota de 100 de lei.
De ce se numeşte moneda românească „leu”?
În secolul al XVII-lea. în principatele române circula drept monedă de schimb talerii olandezi. Aceştia se numeau „löwenthaler”. Aceste monede aveau gravat pe revers un leu rampant (ridicat în două labe).
Deşi a fost scos din uz pe la 1750, românii au păstrat talerul olandez ca unitate de calcul, însă sub denumirea simplificată de leu.
Un secol mai târziu, leul devenea moneda oficială în Ţara Românească.
