pot sa spuna reprezentantii unei institutii de stat atunci cand nu pot spune nimic? Ca aceia care au abordat subiectul au subminat interesul national; adica ticalosi sunt cei care vorbesc despre magariile facute in tara, nu cei care le fac. Iata o mostra din ceea ce ANPCA a transmis natiunii: "Abordarea subiectului adoptiilor internationale in termenii care s-au folosit, invocandu-se abuzuri, folosirea copiilor in scopuri oneroase sau trafic de organe, reprezinta o atitudine nesanatoasa, in defa
pot sa spuna reprezentantii unei institutii de stat atunci cand nu pot spune nimic? Ca aceia care au abordat subiectul au subminat interesul national; adica ticalosi sunt cei care vorbesc despre magariile facute in tara, nu cei care le fac. Iata o mostra din ceea ce ANPCA a transmis natiunii: „Abordarea subiectului adoptiilor internationale in termenii care s-au folosit, invocandu-se abuzuri, folosirea copiilor in scopuri oneroase sau trafic de organe, reprezinta o atitudine nesanatoasa, in defavoarea interesului copilului; (…) Aceasta abordare nu reprezinta decat o modalitate sigura de a traumatiza acesti copii si familiile lor, precum si de a minimaliza eforturile si munca a mii de oameni ce lucreaza in sistemul de protectie a copilului, care au respectat legislatia in vigoare, ce pune in prim-plan interesul copilului”.Facand abstractie de insuficienta intelectuala care razbate din comunicatul ANPCA, remarcam ca ultima fraza contine ceva interesant, anume ideea ca transferul celor peste o suta de copii in Italia a fost legal. Pai cum?, s-ar putea intreba orice om cu mintea functionala. Parca exista o interdictie la exportul copiilor?! Da, exista; si ce daca?La presiunea Uniunii Europene, Romania adopta, acum trei ani, moratoriul asupra adoptiilor internationale. Asta pentru a pune capat unei practici jenante pentru Europa mileniului III: cresterea puternica a vanzarilor de copii romani catre familii din alte tari. Aceasta fiind regula, a aparut prompt si exceptia: Ordonanta de urgenta nr. 161, adoptata de Guvern la doua luni dupa moratoriu, stabilea ca adoptiile internationale pot continua, in „cazuri exceptionale”. Efectul sistarii exportului de copii prin mentionatul moratoriu a fost extraordinar: aproximativ 1.000 de pui de romani au fost livrati familiilor de straini fara ca litera legii sa fie incalcata. Daca tot am ajuns la cifre, atunci sa mentionam, doar asa ca un amanunt, ca in perioada in care mia de copii lua calea strainatatii, „productia” interna se ridica la circa 400.000 de sufletele. (Rog cititorii sa inteleaga ca termenii si expresiile cinice sunt alese doar pentru a se potrivi specificului operatiunii autorizate de Guvernul Romaniei).Ce concluzii tragem din aceasta afacere? Prima este ca daca interesul de partid si de stat o cere, comertul cu copii nu poate fi oprit de nici un act, fie el si un moratoriu. A doua concluzie este ca o astfel de operatiune se face pe sest, in conditiile in care opinia publica este informata ca adoptiile sunt sistate. A treia concluzie este ca legea nu inseamna nimic in Romania. La noi, regula este ca orice lege, orice act normativ prevede exceptii. Aproape invariabil aceste exceptii sunt definite suficient de vag incat sa nu poata fi contestate. La fel de invariabil, decizia prin care se stabileste daca este vorba de un caz exceptional apartine integral unei autoritati a statului, organismele independente nefiind nici macar consultate. Cu cinci sute de ani in urma tatarii navaleau si furau, printre altele, copii, iar turcii impuneau tarilor romane, prin forta, un tribut inclusiv in copii. Astazi, Guvernul ii da de buna voie. Asta ar fi a patra concluzie.