În cel mai bun caz, în următorii 20 de ani România va atinge media europeană a nivelului de trai – şi asta pentru cele 16 milioane de locuitori pe care-i va mai avea. Destul de descurajant dacă te gândeşti doar la cine-ţi va plăti pensia. Politica paşilor mărunţi s-a dovedit ineficientă, iar politicienii români par a nu înţelege că trebuie să-şi asume rolul de a conduce ţara în aşa fel încât noi să trăim mai bine. Pur şi simplu.
Aşadar, ce ar putea face Romånia ca să ardă etapele? Imitaţiile penibile ale modelelor de succes ne transformă în epigoni lipsiţi de consistenţă. Că e vorba de politici economice, de bucătărie sau de vinuri, imitaţia rămåne imitaţie. Iar culmea e că lumea vrea de la noi… ceva „romånesc“!
De ce n-am revendica locul I în lume pentru ţara cu cel mai bun turism balnear& spa din lume? Nu putem face cele mai sigure autostrăzi, dar cum ar fi să avem legumele cele mai „curate“din lume? De ce să nu ne propunem triplarea suprafeţei de păduri în următorii 20 de ani? Nici măcar cei care jecmănesc astăzi această avuţie nu cred că s-ar împotrivi… O solidaritate de la nivel de organizaţii ecologice pånă la oameni de ştiinţă sau lideri de opinie ar susţine acest demers.
E atåt de greu să instituim, pe o anumită suprafaţă de pămånt, obligativitatea plantării unui număr de copaci? Sau ca orice suprafaţă agricolă să fie străjuită de arbori şi orice autorizaţie de construcţie să fie condiţionată de respectarea noului mod de gåndire? La nivel naţional, credeţi că nu se găsesc resurse pentru sprijinirea unui astfel de proiect?
Mă opresc a intra în detaliile de tip „cum“ s-ar face, pentru că mai întåi trebuie să existe „ce“ şi „de ce“ ca întrebări la care să încercăm să găsim răspunsuri. „Cum“ va veni de la sine. Exemplul cu pădurea a fost luat la întåmplare, lucrurile stau exact la fel cu majoritatea resurselor pe care le ave(a)m la îndemånă. Mă gåndesc că pierdem printre degete atuuri care ne-ar face viaţa mai uşoară cu ochii la ceea ce alţii fac deja, şi bine, şi de mai multă vreme. Aşadar, o inventariere a bunurilor care ne pot pune în avantaj, un program de idei mari şi… la treabă! Fără scånceli, fără resemnări în faţa „conspiraţiei“ mondiale.
E frumos că am învăţat să purtăm fracul european, dar nu văd de ce n-am arăta lumii şi curatul nostru costum naţional. S-ar putea să avem surpriza să vedem cåtă lume îl admiră. Să nu mă acuze cineva de puseuri sămănătoriste. Scriu aceste rånduri din Ungaria, o ţară care îşi caută surse de bunăstare cu mai multă atenţie decåt noi. Nu ştiu dacă ungurii vor reuşi (şi nu e treaba mea). Ştiu doar că la Neptun, långă vila prezidenţială, nu e de dus pe plajă, iar la Gyula 25.000 de locuitori trăiesc de pe urma a 19 bazine termale, parcuri şi restaurante cåt pentru tot litoralul romånesc. Cei mai mulţi turişti care îşi cheltuiesc banii aici sunt romåni. Continuăm?
Cătălin Păduraru este director general al Vinexpert
