Anul 1945. Statul din Carpați a fost lăsat în sfera de influență a Uniunii Sovietice și populația a început să fie supusă fanteziilor unor conducători slab pregătiți, sclavii unor stăpâni cruzi de peste hotare. Nu se făcea nimic pentru binele și fericirea locuitorilor, ci totul era sacrificat pentru o ideologie străină de realitate. Dezvoltarea industriei grele era o idee de bază a noului sistem și conta sprijinul țărilor din lagărul socialist.
Totuși, eforturile birocrației roșii nu dădeau rezultate. S-a decis că relațiile cu statele capitaliste pentru aducerea de tehnologie sunt deosebit de importante și s-a trecut la punerea în practică a ordinelor venite de la Moscova după moartea lui Stalin.
Dependența de Germania capitalistă a României comuniste
Patronii au fost deosebit de încântați de deschiderea unor piețe enorme și în care comenzile liderilor politici aveau valoare mare. Cei de la București au fost deosebit de zeloși și s-au orientat spre Germania de Vest, chiar dacă în lucrările de propagandă era catalogată ca o continuatoare a sistemului nazist, imperialist.
Dacă în anul 1960 se făceau schimbări de produse în valoare de numai 539,2 milioane de lei valută, în anul 1967 se ajungea la 2.115,7 milioane. Nu avea statul comunist produse sau valută pe măsura poftei de achiziționare.
Dacă importurile erau de 1.536,8 milioane, exporturile erau pur și simplu firave prin cele 578,9 milioane. Deficitul excesiv pe relația R.F.G. ducea la o limitare a livrărilor de utilaje industriale și alte mărfuri industriale, ceea ce provoca o nemulțumire la București.
Numai din aceste câteva date statistice se înțelege de ce au fost reluate relațiile diplomatice cu un reprezentant al imperialismului, dar tot liderii de la București limitau importurile doar la mărfurile cu destinație industrială, nivelul de trai fiind ceva mai puțin interesant pentru cei ce doreau revoluție mondială sau cucerirea întregii planete.
Trebuie să se mai remarce un aspect interesant al relațiilor internaționale. Capitaliștii nu aveau chef să distrugă prin forța armelor lagărul socialist, ci erau dornici să vândă mărfuri și să cumpere materii prime. Făceau orice pentru creșterea cifrei de afaceri și erau gata să deschidă fabrici în țările comuniste.
Astfel de idei nu erau însă pe gustul comuniștilor pentru că oferirea unor salarii mai bune decât cele acordate de sistem ar fi dus la degradarea prestigiului partidului unic și nemulțumirile maselor puteau să genereze erodarea lagărului roșu.
Colaborarea dintre cele două lumi s-a făcut numai în limitele impuse de conducătorii comuniști, cei ce tot așteptau să cadă capitalismul sau să-l distrugă cu armamentul parțial produs cu ajutorul tehnologiilor cumpărate în epoca de pace.
România comunistă a avansat numai datorită colaborării cu capitalismul, dar Nicolae Ceaușescu a făcut totul pentru a bara pătrunderea influenței occidentale și astfel țara a rămas absolut depășită din punct de vedere tehnologic, mai ales după ce importurile au fost limitate pentru a se putea asigura plata datoriei externe. A apărut astfel un uriaș muzeu în aer liber.