Cazul Bankcoop, care nu demult a intrat in dificultate de plata, a atras atentia depunatorilor asupra unei situatii mai putin cunoscute pana atunci de catre persoanele fizice interesate sa efectueze plasamente in sistemul bancar. Certificatele de depozit. Aceasta a fost notiunea cel mai des vehiculata de deponenti si cel mai de temut in randul lor.
Conform statutului Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar (FGDB), Fondul garanteaza sumele atrase de societatile bancare in limita unui plafon indexabil anual cu indicele inflatiei. insa garantarea vizeaza numai depunerile pentru care s-au emis certificate de depozit nominative. Adica acele depozite in spatele carora se afla elemente de identificare a depunatorului: nume, prenume, numarul si seria buletinului de identitate, codul numeric personal. „in cazul unui faliment bancar, Fondul poate efectua rambursarea depozitelor catre deponenti numai in baza datelor de identificare”, a precizat Vergiliu Parvu, director in FGDB.
Goana bancilor pentru atragerea de resurse de la populatie, cele mai ieftine, a adus, printre instrumentele de economisire, si certificatele de depozit cu parola sau la purtator. Conform directorului FGDB, contributia anuala a bancilor comerciale la Fond, de 0,3% in prezent, se calculeaza la valoarea totala a depozitelor persoanelor fizice, deci procentul se aplica si asupra fondurilor aferente depunerilor in certificatele de depozit cu parola, ai caror depunatori nu au elemente de identificare, sau in cele la purtator, desi acestea nu intra sub regimul despagubirilor. Totusi aceste instrumente de economisire circula in sistemul bancar.
Aproape 5% din economiile plasate in banci nu intra sub incidenta Legii de garantare a depozitelor bancare. Riscul depunatorului, in acest caz, poate fi compensat de faptul ca certificatele pot circula de la o persoana la alta. in cazul certificatelor cu parola, suficienta este numai intrarea in posesia codului care deschide accesul la banii depusi in banca. Certificatele la purtator prezinta un plus de comoditate, acela ca hartiile pot circula la terte persoane, fara nici o conditionare din partea bancii la rambursarea sumei depuse. Ele pot deveni obiect de tranzactii intre persoanele fizice, inainte de termenul de scadenta, in cazul in care depunatorul vrea lichiditati, dar peste dobanda recalculata de banca.
Banca este si ea castigatoare din emiterea acestor titluri de valoare, prin reducerea timpului folosit cu publicul. Practic, depunatorul merge la ghiseu, depune banii si primeste certificatul in schimb, fara deschiderea unui cont individual sau raportarea datelor de identificare. El este cel ce, in ultima instanta, ramane cu riscul pe care insa, acum, si-l asuma in necunostinta de cauza. Daca din toamna Banca Nationala va reusi sa impuna bancilor comerciale obligativitatea comunicarii indicatorilor de lichiditate, chiar si aceste certificate vor comporta un risc mai mic, pentru un depunator avizat.