Ratele de schimb sunt importante indicatoare de încredere în sistemele economice, guverne, politicieni şi băncile centrale. Declinul monedei euro, care s-a accelerat spre sfârşitul lui 2011 şi a continuat în noul an, echivalează cu un vot de neîncredere al pieţelor financiare în capacitatea liderilor zonei euro de a ţine în frâu evoluţia crizei datoriilor.
Cu toate acestea, în timp ce este de aşteptat ca BCE să menţină dobânda-cheie neschimbată la 1% şi să evite adoptarea de noi măsuri de combatere a crizei, scăderea euro ar putea uşura efectele a ceea ce s-ar putea dovedi a fi o recesiune economică prelungită a zonei euro. Mai ales în ţările din sudul Europei, unde măsurile de austeritate fiscală strivesc cererea internă, acest impuls pentru exportatori pare să fi picat exact la timp.
În raport cu dolarul, euro a pierdut aproape 14% din valoare comparativ cu vârful atins în luna mai. O "vorbă din popor" spune că o scădere de 10% a cursului de schimb efectiv impulsionează creşterea economică a zonei euro cu mai puţin de 1%, efectele fiind resimţite abia după şase luni, potrivit 
FT. Pentru unele ţări, acest lucru ar putea fi suficient pentru a contracara impactul negativ al reducerilor de cheltuieli publice şi ale creşterilor de taxe.
Marea beneficiară, tot Germania
Aest beneficiu, însă, ar putea să nu ajungă acolo unde el este dorit. Grecia, de exemplu, se confruntă cu grave probleme fiscale şi de competitivitate, puţin probabil să fie rezolvate de un euro mai slab. În schimb, Germania se află printre principalii beneficiari ai declinului euro, exporturile sale reprezentând echivalentul a 50% din PIB.
În timp ce Berlinul ajută mai mult în silă ţările mai slabe din zona euro, economia Germaniei profită, din nou, de pe urma crizei, companiile şi consumatorii germani beneficiind de dobânzile extrem de mici.
Citiţi şi: O recunosc și ei: Nemții profită de criză cât pot
Dacă pentru Grecia deprecierea euro nu este încurajatoare, efectele ar putea fi ceva mai mari în Italia, unde succesul noului guvern tehnocrat de a soluţiona criza s-ar putea dovedi crucial pentru viitorul zonei euro. Deşi proporţia exporturilor italiene din PIB (30%) este mai mică decât a celor germane, ele sunt mult mai sensibile la cursul de schimb al euro, reflectând dezavantajele costurilor de producţie şi tipul de produse pe care le exportă.
Condiţionări
Mărimea stimulului general pentru economia zonei euro va depinde, în mare măsură, de acţiunile pe care BCE le va întreprinde precum şi de dispoziţia sa de a lua măsuri excepţionale pentru a susţine creşterea economică a zonei euro. Moneda unică a scăzut pe baza aşteptărilor pieţelor financiare că Draghi va reduce dobânda-cheie mai mult decât predecesorul său, Jean-Claude Trichet, care nu a permis ratei principale să scadă sub 1%.
Scăderea euro ar putea fi oprită dacă recesiunea economică a zonei euro se dovedeşte a fi mai puţin severă decât este prognozată sau dacă BCE nu se va implica în soluţionarea crizei, în special în comparaţie cu Rezerva Federală a Statelor Unite.
