Acest tip particular de tulburare poate afecta multe domenii ale vieții, inclusiv munca, școala și relațiile cu ceilalți, având caracteristici aparte. Severitatea acestei afecțiuni variază foarte mult de la persoană la persoană.
Un articol publicat de Verywellhealth explică toate simptomele, cauzele, dar și cun poate fi tratată depresia melancolică.
Depresia melancolică tinde să fie mai gravă decât anumite alte forme de depresie
Semnificația cuvântului ”melancolie” are rădăcini grecești. Explicaţiile medicale antice ale lui Hipocrate au stabilit o anumită legătură între o anumită stare psihică şi bila hepatică, concentrată, vâscoasă şi de culoare închisă: melancolia.
Abia la începutul secolului XX, psihiatrul Adolf Meyer a optat pentru utilizarea termenului „depresie” în locul celui de „melancolie“, dar psihiatria franceză l-a menţinut încă multă vreme.
Depresia este o afecțiune a psihicului și a fizicului, în egală măsură. Este o afecțiune difuză și cel mai adesea pacientul nu poate spune că suferă de depresie, susținând că se simte rău.
Depresia melancolică tinde să fie mai gravă decât anumite alte forme de depresie. Poate să apară împreună cu alți specificatori, cum ar fi MDD (major depressive disorder) cu un model sezonier. Afectează aproximativ 20%–30% dintre persoanele diagnosticate cu MDD.
Simptomele depresiei melancolice
Simptomele depresiei melancolice sunt similare cu cele ale MDD dar, de obicei, sunt mai severe.
Semnul distinctiv al depresiei melancolice este pierderea totală a plăcerii sau a capacității de ne bucura de aproape toate activitățile. Bucuria nu este doar diminuată, ci dispare aproape în întregime.
Simptomele depresiei melancolice pot include și:
- Sentimente copleșitoare de tristețe, disperare, descurajare sau gol
- Sentimente excesive de vinovăție
- Lipsa de empatie
- Pierderea poftei de mâncare, care duce adesea la pierderea în greutate
- Tulburări de somn
- Trezirea dimineața devreme (cu cel puțin două ore înainte de ora normală de trezire dimineață) și simptome agravate dimineața
- Încetinirea mișcării sau creșterea mișcării/neliniștea (observabilă de către alții)
- Dificultate de concentrare și de luare a deciziilor
- Lipsa de energie
- Dureri musculo-scheletice
- Gânduri despre autovătămare
- Gânduri despre moarte sau sinucidere
- Tentative de sinucidere
Ce ar putea cauza apariția depresiei melancolice?
Cauza exactă a depresiei melancolice nu este cunoscută, dar se bănuiește că este declanșată mai mult de factori biologici. Factorii sociali și psihologici nu sunt foarte asociați cu depresia melancolică, așa cum ar putea fi cu alte forme de depresie.
Cercetătorii au observat câțiva factori biologici asociați cu depresia melancolică. Aceștia sunt:
- Genetica și ereditatea
- Perturbarea axei hipotalamo-hipofizară suprarenale (HPA) (implicată în răspunsul la stres)
- Hipercortisolemie (prea mult din hormonul cortizol)
- Cu toate acestea, sunt necesare mai multe cercetări pentru a explora aceste asocieri și a determina dacă joacă un rol-cheie în apariția depresiei melancolice.
Cum este diagnosticată?
Pentru a îndeplini criteriile de diagnostic ale depresiei melancolice, o persoană trebuie să demonstreze unul sau ambele dintre următoarele simptome:
Pierderea plăcerii sau a bucuriei în toate, sau aproape în toate, activitățile
Lipsa unei reacții la lucruri sau evenimente care de obicei aduc bucurie
Dar și trei sau mai multe dintre următoarele simptome:
- Deznădejde profundă, disperare și/sau gol care nu sunt legate de pierderea cuiva sau de o durere anume
- Lipsa dispoziției
- Trezirea cu cel puțin două ore mai devreme decât ora obișnuită de trezire
- Modificări psihomotorii (mișcare încetinită sau agitație/neliniște fizică)
- Pierderea semnificativă a poftei de mâncare sau pierderea în greutate
În prezent, nu există un test specific pentru a depista depresia melancolică. După ce alte cauze (precum afecțiunile fizice) sunt excluse, se pune un diagnostic pe baza unei discuții cu un profesionist din domeniul sănătății mintale.
Alte probleme pot fi confundate cu depresia melancolică?
Anumite afecțiuni au unele caracteristici similare cu ale depresiei melancolice. Înainte de a pune un diagnostic, medicul ar putea dori să excludă alte posibile diagnostice care ar putea explica mai bine simptomele, inclusiv:
- Tulburare ciclotimică
- Tulburare bipolară
- Tulburare depresiv persistentă
- Tulburare disforică premenstruală
- Tulburare perturbatoare de dereglare a dispoziției
Cum se tratează depresia melancolică
Abordarea tratamentului pentru depresia melancolică poate diferi de tratamentele folosite pentru alte forme de depresie.
Antidepresivele sunt tratamentele cele mai freccente pentru depresia melancolică.
Cercetările arată că depresia melancolică poate răspunde mai bine la antidepresivele triciclice, decât la medicamente mai noi, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS).
Antidepresivele triciclice funcționează prin prevenirea absorbției neurotransmițătorilor serotoninei și norepinefrinei în celulele nervoase din creier.
Alături de medicamente, psihoterapia poate fi de ajutor ca tratament complementar.
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) identifică gândurile și comportamentele problematice și, în timp, le transformă în procese de gândire și acțiuni mai sănătoase.
