Initiativa este laudabila, nu si materializarea ei. Parcurgand cu atentie articolele Proiectului de lege pentru stimularea intreprinderilor private mici si mijlocii din Romania, caci despre el este vorba, ai senzatia de… „uite-o, nu e”. Gafe de exprimare rastoarna sensul unor prevederi pe care deputatii le-au dorit de buna-credinta, apreciem noi, mai ales ca scopul declarat al proiectului vizeaza „eficientizarea economiei romanesti”. „Este o masura contra Fondului Proprietatii de Stat (FPS). Din comoditatea acestuia, multe active raman neutilizate. FPS prefera sa incheie o tranzactie de valoare mare, decat sa vanda cateva mii de active de valoare mica. Acest proiect de lege obliga ca toate activele neutilizate sau subutilizate sa treaca in proprietate privata”, argumenteaza Dan Nica, deputat PDSR, grup parlamentar ce se numara printre initiatori, alaturi de UDMR si PNTCD.
Intr-adevar, conform proiectului votat, societatile cu capital majoritar de stat si regiile autonome sunt obligate sa se descotoroseasca de activele pe care nu le utilizeaza: fie prin vanzare, fie prin inchiriere, leasing sau concesionare. Termenul este ferm: 90 de zile de la aparitia unei solicitari de achizitie sau de utilizare temporara.
Mai mult decat atat, societatile de stat trebuie sa treaca pe liste – in maximum 60 de zile de la aparitia legii – toate activele disponibile si sa le transmita birourilor de asistenta existente in cadrul camerelor de comert si industrie. O monitorizare de acelasi tip a fost prevazuta si printr-un act emis in timpul guvernului condus de Nicolae Vacaroiu. Dupa cum a precizat Domnia sa, existau in 1995 circa 1.500.000 mp de hale neutilizate si peste 1.000.000 mp de spatii, altele decat de productie. In actualul proiect nu se face insa vreo referire la o eventuala reactualizare a listelor de acum patru ani, astfel ca munca ar putea fi luata de la capat. Si nu este usor, sunt tomuri intregi ce cuprind liste. Cat priveste accesul prioritar al intreprinderilor mici si mijlocii la cumpararea de active, conditiile abunda in incoerente.
Amintim cateva: o data legea aparuta, activele utilizate de IMM in baza unui contract de inchiriere, locatie de gestiune sau asociere in participatiune vor fi vandute, dar numai „la solicitarea detinatorului”. In acest punct se innoada lucrurile. Este evident ca nu proprietarul (detinatorul bunului) trebuie sa ceara vanzarea, ci utilizatorul, adica intreprinderea mica si mijlocie. Dar textul il pomeneste pe detinator.
Aceeasi gafa se repeta in paragraful urmator, altfel destul de clar: „Contractul de inchiriere sau contractul de locatie de gestiune, la solicitarea detinatorului, se va transforma in contract de leasing cu clauza irevocabila de vanzare.”
Alta prevedere stipuleaza dreptul de preemtiune al IMM la cumpararea de active de la societatile de stat aflate in vecinatatea „activelor pe care le detin in proprietate”. Cu alte cuvinte, daca o intreprindere mica si mijlocie isi asaza copiatorul in vecinatatea societatii vanzatoare, se cheama ca are drept de preemtiune!?…
Se bajbaie in cautarea sensului pierdut
Premianta la capitolul ambiguitate este prevederea marcata cu litera (d) alineatul (1) art. 12, pe care o reproducem ad litteram: „Intreprinderile mici si mijlocii au prioritate la cumpararea activelor disponibile ale societatilor comerciale cu capital de stat sau regiilor autonome. In situatia in care sunt mai multi solicitanti, cumpararea se va face prin licitatie publica.” Deputatul Dan Nica precizeaza: „La licitatie participa numai intreprinderile mici si mijlocii. Obligatoriu, activele neutilizate sau subutilizate vor fi vandute acestui sector. Daca la licitatie nu se prezinta IMM, atunci intra in discutie si firmele mari.” In aceasta acceptiune, evident sunt avantajate societatile mici si mijlocii. Cine sunt perdantii?
Pe de o parte statul, pentru ca nu se va obtine niciodata pretul cel mai bun. Pe de alta parte, companiile private mari, carora li se taie in felul acesta dreptul de a achizitiona active, ce ar putea fi ulterior modernizate. La fel s-ar intampla in cazul inchirierilor, concesionarii sau utilizarii in leasing.
Ceea ce s-a incercat in 1995 nu viza, conform declaratiilor, nici pe departe acest scop. „S-a dorit reducerea birocratiei, pentru ca investitorii straini sa poata cumpara active. E nevoie de impunere „de la centru”, pentru ca, altfel, FPS doreste sa inchirieze, nu sa vanda, si de aici complicatia”, sustine Nicolae Vacaroiu, presedintele Comisiei de privatizare din Senat.
Analizand proiectul de lege, nu trebuie pierduta din vedere Ordonanta de urgenta nr. 88/1997 (OUG) privind privatizarea societatilor comerciale, care reglementeaza cadrul general de vanzare a activelor. Ea mentioneaza clar: vanzarea se face pe baza de licitatie publica, cu strigare sau cu oferte in plic sigilat.
Prevederile din proiect nu evita contradictia, chiar daca incearca. De altfel, cat priveste vanzarea de active cu plata integrala, nu se poate vorbi de prioritate pentru IMM decat demagogic, cata vreme raman neatinse prevederile OUG nr. 88/1997.
Reglementarile se repeta, dar cu mari diferente
Ordonanta nr. 88/1997 a fost contrazisa si in alt punct, tot fara modificari sau derogari. Vanzarea in rate a activelor este acceptata doar in cazul IMM, in urmatoarele conditii: avans minim de 20%, termen intre trei-cinci ani si dobanda anuala de 30%, se arata in amintitul act. Proiectul repeta primele doua conditii, dar de dobanda se face ca uita.
Specialistii sunt derutati de multimea de gafe. „Nu stiu ce s-a incercat prin acest proiect de lege, dar rezultatul este confuz. Daca s-ar dori cu adevarat acordarea unor facilitati pentru intreprinderile mici si mijlocii, exprimarea ar trebui sa fie adecvata”, conchide Mihaela Mitroi, tax manager la PricewaterhouseCoopers. Pe de alta parte, daca s-ar dori intr-adevar eficientizare economica, ar trebui analizata indeaproape realitatea romaneasca. „In ultima vreme s-au dezvoltat o serie de intreprinderi mici si mijlocii care nu aduc venituri reale la bugetul de stat. Benefic pentru economia nationala ar fi ca prioritatile sa se indrepte catre sectoare vitale, cum ar fi, de pilda, cel productiv”, a adaugat dna Mihaela Mitroi.
Votat de Camera superioara a Parlamentului, proiectul urmeaza a fi analizat de senatori. Va fi o sarcina deloc usoara. Daca vor reusi, companiile private s-ar putea sa aiba parte, dupa eventuala mediere, de o lege viabila si care sa nu conduca la discriminari. Daca nu, nu.