Economiştii au idei complet diferite despre modul în care euro poate fi salvat. Sinn sugerează, de exemplu, că unele ţări ar trebui să părăsească temporar zona euro până când îşi vor restabili competitivitatea.

Alţii, în schimb, recomandă colectivizarea datoriilor în întreaga zonă euro. Cum ar trebui să se descurce politicienii cu astfel de sfaturi contradictorii? – îl întreabă Spiegel.

Sinn speră într-o stabilizare a euro. În opinia sa, criza euro are loc în faze şi se spune întotdeauna că nu există nicio alternativă la următoarea fază, pentru că, în caz contrar, euro s-ar prăbuşi. Deci, nu a existat nicio alternativa atunci când BCE a acordat împrumuturile din sistemul ”Target”, atunci când a forţat Bundesbank să achiziţioneze obligaţiuni suverane din ţările sud-europene împotriva voinţei sale şi atunci când au fost aprobate fonduri de salvare din ce în ce mai mari. Acum se preconizează crearea unei uniuni bancare pentru a socializa datoriile băncilor din Europa de Sud. Următorul pas va fi introducerea de eurobonduri. Deşi guvernul german le-a respins vehement, atunci când Franţa va fi afectată de criză, executivul german nu va mai putea refuza această cerere, spune Sinn. Această evoluţie va conduce în final la un sistem care are prea puţine în comun cu o economie de piaţă. BCE şi Mecanismul European de Stabilitate (MES), succesorul permanent al fondului de salvare actual, vor îndruma fluxul de capital – cu aprobarea guvernelor din zona euro – spre ţările în care acesta nu mai vrea să meargă. Acest lucru va duce la pierderi în materie de creştere în întreaga Europă, iar banii vor continua să fie aruncaţi pe fereastră în Europa de Sud. În plus, acest lucru va genera o discordie considerabilă, deoarece transformă ţări strâns aliate în creditori şi debitori.

Potrivit Spiegel, alternativa pentru care Sinn face presiuni, în care ţări individuale se vor retrage din uniunea monetară, va provoca tulburări enorme.

Companii şi bănci vor da faliment iar Europa se va cufunda într-o recesiune profundă în anii următori. Întrebat dacă acest lucru nu îl alarmează, economistul german afirmă că nu este de acord cu această prognoză. Dacă Grecia iese din uniunea monetară, grecii îşi vor cumpăra bunurile proprii din nou, iar grecii bogaţi vor face din nou investiţii. Dacă Portugalia iese, va avea experienţe pozitive similare. Institutul Ifo a studiat circa 70 de devalorizări monetare şi a constatat că redresarea va începe după unul sau doi ani. Sinn sugerează o ieşire temporară.

Grecia şi Portugalia trebuie să devină cu 30-40% mai puţin costisitoare pentru a fi competitive din nou. Acest lucru a fost încercat prin măsuri de austeritate excesive în zona euro, dar nu funcţionează şi va conduce aceste ţări în pragul războiului civil. Ieşirea temporară va stabiliza foarte repede aceste ţări, va crea noi locuri de muncă şi va elibera populaţia din jugul euro.

”Ar trebui să încetăm să proclamăm sfârşitul lumii în cazul unei ieşiri din euro. În schimb, ar trebui să configurăm ieşirea ca un proces ordonat, cu ajutor relevant pentru băncile din ţara în cauză, precum şi pentru achiziţionarea de importuri sensibile. În prezent suntem martorii unui dezastru în Grecia – şi nu e un dezastru cauzat de o ieşire din euro, ci mai degrabă de rămânerea în zona euro”, afirmă Sinn. Întrebat cum poate asigura că retragerea unei ţări nu va precipita în mod automat un val de speculaţii care vizează următorul potenţial candidat, Sinn subliniază că pieţele nu pun la grămadă ţările, lucru ce se poate vedea în cazul Irlandei. De la sfârşitul anului trecut, ratele dobânzii din Irlanda au scăzut mai considerabil în comparaţie cu alte ţări afectate de criză pentru că Irlanda şi-a redus preţurile cu 15%, fapt ce-i permite încă o dată să genereze surplusuri de cont curent. În ceea ce priveşte Spania, ea trebuie să convingă investitorii. Trebuie să devalorizeze cu 20%, lucru realizabil în cadrul zonei euro. Grecia şi Portugalia se află într-o categorie separată. Acestea sunt singurele două ţări care consumă mai mult decât produc.

În cazul în care investitorii se vor teme că uniunea monetara se prăbuşeşte, ei îşi vor scoate banii, iar acest lucru va provoca destrămarea zonei euro, potrivit Spiegel. Sinn nu crede aceasta dacă ţările îşi modifică politica bugetară. Dacă oferă garanţii investitorilor în schimbul împrumuturilor şi susţin plauzibil că nu intenţionează să contracteze o datorie nouă, atunci nu vor exista discrepanţe în ratele dobânzilor. Potrivit Spiegel, economistul german afirmă că consecinţele pe termen lung ale politicii de salvare actuale sunt mult mai periculoase decât riscurile asociate cu schimbarea cursului acum.

”Pe baza unei analize solide, atrag atenţia asupra unui pericol pe care mulţi nu îl percep. Statele membre ale zonei euro au pus la dispoziţie 1.400 miliarde de euro (1.780 dolari miliarde de dolari) în împrumuturi de salvare, din care 700 miliarde de euro au fost contribuţia Bundesbank prin împrumuturile Target. Pe lângă aceasta, există MES cu 700 miliarde de euro, care urmează să fie suplimentate la 2.000 miliarde de euro, cu ajutorul unor investitori privaţi. Acest lucru stabilizează pieţele de capital, dar destabilizează celelalte state europene stabile şi anulează economiile pensionarilor şi contribuabililor. Alunecăm treptat spre o capcană din care nu vom mai putea scăpa. Acest risc este, în opinia mea, cel mai mare risc dintre toate”, este de părere Sinn.

Economistul german crede că actuala metodă de salvare nu are şanse de succes pentru că va duce la lipsă de competitivitate în ţările care primesc împrumuturi publice. ”Nu pot salva persoanele dependente de droguri prin îndeplinirea cererilor lor de a avea mai multe droguri”, spune Sinn. Foarte puţini economişti au prezis criza financiară, astfel că nu e de mirare că politicienii nu mai pun mult preţ pe sfatul lor, notează Spiegel. Sinn ţine să precizeze că mulţi au avertizat în legătură cu evoluţiile periculoase de pe pieţele financiare. În 2003, de exemplu, el a dedicat un întreg capitol al cărţii sale, care se ocupa de sistemele competiţiei, lipsei unei reglementări bancare, declanşând o dezbatere în care a favorizat o reglementare bancară mai puternică. Au fost şi economişti americani, cum ar fi Martin Feldstein şi Robert Shiller, care au avertizat în mod repetat că bula de pe pieţele financiare din SUA va plezni în cele din urmă. Până în ultimul deceniu, marea majoritate a economiştilor a fost de părere că pieţele financiare ar trebui să fie liberalizate cât mai mult posibil, ripostează Spiegel. Sinn neagă faptul că acest lucru s-a întâmplat în Germania. Susţinătorii germani ai teoriei pieţei financiare, cum ar fi Martin Hellwig şi el personal, au cerut cu tărie o reglementare mai puternică a pieţelor financiare.

Vara trecuta, două grupuri de economişti, cu două poziţii complet contradictorii, au ieşit public pe tema monedei euro. Un grup, din care face parte Sinn, s-a opus cu stricteţe unei uniuni bancare europene, în timp ce celălalt a favorizat acest demers. Întrebat dacă aceasta a fost o iniţiativă de succes, economistul german a precizat că ambele grupuri au fost împotriva colectivizării datoriilor bancare în Europa. Al doilea grup a vorbit în favoarea unei agenţii de reglementare bancară europeană comună, dar primul grup nu a comentat pe aceasta temă.

495 de economişti germani avertizează guvernul german împotriva salvării băncilor din Europa de Sud cu bani din impozitarea germană. În acest sens a fost adresat un apel semnat de Sinn, dar al cărui autor a fost Walter Krämer de la Universitatea din Dortmund. Câteva zile mai târziu, Krämer şi Sinn au scris un articol pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung, în care amândoi au fost în favoarea unui regim comun de reglementare bancară.

Potrivit lui Sinn, ideea nu a fost de a lansa o dezbatere economică, ci mai degrabă de a trezi publicul. ”Am văzut o ameninţare în faptul că deciziile luate la summitul UE din iunie ar putea deschide calea pentru o colectivizare a datoriilor băncilor din Europa de Sud. Datoriile băncilor ţărilor aflate în criză sunt de trei ori mai mari decât datoriile naţionale. Cine, în afară de creditorii băncilor, ar trebui să-şi asume aceste poveri?”, a relevat Sinn. Economistul german recunoaşte că a fost prea rapid să aprobe euro deoarece s-a gândit că va elibera continentul de ratele de schimb fluctuante la nesfârşit. ”Greşeala mea a fost că am crezut că naţiunile Europei vor adera la Tratatul de la Maastricht şi nu vor socializa datoriile ţărilor sud-europene”, a mărturisit Sinn.

Sursa: Agerpres