La sfârşitul primului trimestru, datoria publică a României a ajuns la 198,9 miliarde lei, respectiv 36,7% din PIB, însă pe standarde internaţionale (ESA 95) nivelul acesteia e mult mai scăzut – de 30,8% din PIB la finalul lui 2010. Creșterea nesustenabilă a salariilor bugetarilor şi a pensiilor în perioada 2006-2008 reprezintă principalele cauze care au dus la creşterea datoriei publice în criză.

"La o primă vedere, nivelul datoriei ar părea să fie liniştitor. Din Europa Centrală şi de Est, alături de ţările baltice şi de Bulgaria, am avea un avantaj major în această privinţă. În plus, avem avantajul cursului de schimb flexibil, care ne ajută foarte mult în momentele de ajustare", spune profesorul de economie Daniel Dăianu, fost ministru de finanţe.

Ce ne trage în jos

Potrivit lui Dăianu, există trăsături ale economiei României care „compensează“ aceste avantaje. "O dată avem un deficit structural mare, care, în perioada de creştere economică susţinută, era ocultat de încasările mari la buget. Când a venit criza, veniturile au scăzut şi a ieşit la iveală cât de nesustenabil era deficitul structural. În al doilea rând, avem cel mai scăzut nivel al încasărilor fiscale din UE. Totodată, am avut o creştere puternică a datoriei externe a sectorului privat, care este mult mai periculoasă decât îndatorarea internă. De aceea implozia a fost atât de dureroasă", explică el.

Acesta subliniază că un alt motiv important este faptul că încă nu am terminat consolidarea fiscală. "În 2012 va fi foarte greu din acest punct de vedere, pentru ca va trebui să internalizăm ineficienţa companiilor din sectorul public. Pe de altă parte, nivelul scăzut al încasărilor fiscale nu e o dramă în sine, dar de aici rezultă resurse mai puţine pentru investiţii, acompaniate de risipa banului public, la care se adaugă recordul negativ pe absorbţia de fonduri europene. Prin urmare, degeaba avem o datorie publică mică, pentru că percepţia faţă de România este de așa natură din cauzele mai înainte amintite", conchide Dăianu.

Toleranţă redusă la creşterea datoriei

„Este adevărat că datoria noastră publică este substanţial mai mică decât a majorităţii statelor din Europa, însă cred că România nu îşi poate permite o datorie mult mai mare decât acum. Toleranţa noastră la datorie publică este, probabil, relativ mică, deoarece, deşi e la un nivel redus, datoria poate fi o povară însemnată, date fiind încasările modeste. În plus, contează foarte mult şi care este sursa acumulării datoriei publice, iar la noi s-a acumulat pentru plata unor cheltuieli curente. Dacă România reuşeşte să reducă deficitul bugetar conform acordurilor cu FMI și Comisia Europeană, datoria publică se va stabiliza, probabil, la sub 40% din PIB, nivel considerat sustenabil“, explică Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal.

Avansul din plata facturii sociale

Potrivit lui Nicolaie Chideşciuc, economistul-şef al ING Bank, vulnerabilitatea României nu vine din nivelul datoriei – care este foarte mic -, ci din structura datoriei (peste 50% în valută) şi din maturitatea medie a datoriei (mult mai redusă decât în cazul altor ţări).

"Cred că un nivel de peste 40% din PIB, dar până la 60% din PIB nu ar fi o problemă, atâta vreme cât el ar rezulta din investiţii (ceea ce este extrem de puţin probabil). Oricum, în condițiile actuale de ajustare fiscală, nu vedem datoria publică pe ESA95 trecând de 40% din PIB în următorii trei ani. Pe cash, e posibil să treacă de 40% din PIB. Creşterea datoriei la noi, în anii de criză, a fost generată exclusiv de plata salariilor şi pensiilor, aspect grav din punct de vedere macroeconomic (am îndatorat generaţiile viitoare pentru a putea consuma în prezent)", spune Chideşciuc.