Transformarea unitatilor de productie din industria de aparare in parcuri industriale, cu mentinerea personalului si facilitarea accesului intreprinzatorilor privati la spatii si utilaje este formula amintita ori de cate ori se pune problema restructurarii industriei de aparare.
La prima vedere, pentru capitalul privat oferta ar putea fi tentanta. Parc industrial inseamna facilitati: scutirea la plata taxelor percepute pentru modificarea destinatiei sau scoaterea din circuitul agricol a terenului aferent parcului, amanarea platii TVA pentru materialele si echipamentele necesare realizarii sistemului de utilitati din interiorul parcului, deducerea din profitul impozabil a unei cote de 20% din valoarea investitiilor realizate in incinta parcului pentru dezvoltarea utilitatilor.
Toate aceste facilitati se adreseaza insa administratorului parcului, societate comerciala ce inchiriaza spatiile de productie investitorilor. Si nici aceluia, in cazul unitatilor de productie din industria militara, pentru ca toate lucrarile anterior amintite sunt deja facute. Prin urmare, ramane sau nu solutia parcurilor industriale in picioare si daca da, cum pot fi atrasi investitorii, de vreme ce facilitati directe adresate lor, nu exista?
Politicienii nu pariaza pe parcurile industriale
Norica Nicolai, secretar al Comisiei de aparare din Senat, crede ca nu. „Initiativa a fost moarta din fasa. Facilitatile sunt neinteresante, iar cele de care inca mai beneficiaza intreprinderile mici si mijlocii conform Legii nr. 133/1999, amendata ulterior prin ordonanta vor trebui retrase, pentru ca Guvernul s-a angajat in fata Fondului Monetar International sa faca acest lucru”.
Secretarul Comisiei de aparare face o analogie intre ce se intampla astazi cu zecile de mii de angajati din industria de aparare si febra disponibilizarii minerilor din 1997: „Oamenii sunt pusi pe liber la comanda, fara a li se oferi alta perspectiva decat niste bani de la bugetul statului.
Pentru Norica Nicolai, faptul ca Guvernul a decis ca salariatilor din industria de aparare pusi pe liber sa li se dea, pe langa ajutorul de somaj si un venit lunar de completare (un fel de plata compensatorie) dovedeste ca nici la Palatul Victoria nu li se acorda mari sanse parcurilor industriale. Restructurarea industriei de aparare nu este un subiect recent. De aproape un deceniu se discuta despre asta, fara ca politicul sa faca ceva concret, iar acum este vehiculata o solutie, cea a parcurilor industriale, prea putin viabila”.
Ministerul Industriei nu are alta solutie
Optimismul secretarului de stat din Ministerul Industriei si Resurselor contrasteaza puternic cu parerea Noricai Nicolai. „Infiintarea parcurilor industriale in unele societati din industria de aparare este o solutie viabila, deocamdata singura. Nu se pune problema transformarii tuturor societatilor, ci doar a acelora care indeplinesc anumite conditii”, spune Decebal Ilina. In mare, conditiile ar fi existenta unui numar mare de muncitori si capacitati productive neocupate.
Deocamdata exista doar doua parcuri industriale, la Valenii de Munte si la Electromecanica Ploiesti. Guvernul intentioneaza sa mai infiinteze altele la Mija, Moreni, Sadu, Cugir si Zarnesti. Despre parcul industrial de la Valenii de Munte, Dan Mocanescu, secretar general al federatiei sindicale Avram Iancu a sindicatelor din industria de aparare, spune ca este singurul care merge, in rest „pamant de flori”.
Succesul se datoreaza prefectului de Prahova, care a stiut sa faca reclama si sa atraga investitori in zona. Ramane totusi un caz izolat.
