Deşi randamentul investiţiei în design este de 65 de ori mai mare decât în cazul publicităţii, valoarea businessului nu atinge încă patru milioane de euro. Jucătorii din piaţă cred că designul este o Cenuşăreasă.
Încercaţi să vorbiţi despre design cu managerii unor companii din România şi toţi vor cita din cărţi. Încercaţi să vorbiţi de design grafic şi probabil că se vor arăta foarte interesaţi de subiect, chiar dacă nu ştiu exact despre ce e vorba.
Ben Terrett, directorul firmei britanice The Design Conspiracy, şi partenerul său, Gratrick Kingsley, aproape că şi-au făcut un obicei din a vizita România. Au o părere bună despre studenţii pe care îi întâlnesc la workshopurile la care participă, dar nu la fel de bună despre lucrările pe care le văd în piaţă.
„De câte ori o persoană citeşte ceva, de la un poster la un pliant sau un website, se loveşte de designul grafic. Cum citeşte afişul şi cât de uşor face acest lucru, ţine tot de designul grafic. În afară de publicitate, nu prea am văzut multe lucrări de acest tip în România“, spune Terrett. Iar pentru un londonez, panotajul din Bucureşti este un adevărat coşmar. „Reclamele sunt prea agresive, sunt peste tot, pe fiecare clădire, te invadează. Dar pe măsură ce şi românii devin mai sofisticaţi, ştiu că acest tip de reclamă va fi respins“, continuă el.
Şi cu toate că în ultimii ani lucrurile s-au îmbunătăţit simţitor pentru cei care activează în această industrie, se poate spune că „mai e mult până departe“. „Designul, deşi ca activitate e din ce în ce mai popular, este încă o Cenuşăreasă a industriilor creative locale, după advertising (care e mai spectaculos), arhitectură (pentru care există o cerere crescută datorită dezvoltării afacerilor imobiliare) şi media“, explică Marius Ursache, chief creative officer la Grapefruit. Şi spune că, la o analiză mai amănunţită pe ramuri ale domeniului, designul vestimentar e mai popular decât cel grafic sau mai ales cel de produs, pentru care cererea este extrem de redusă.
Şi asta, nu numai în România. Dacă la noi se mai întâlnesc neavizaţi care pun sub semnul întrebării seriozitatea şi necesitatea acestui domeniu, în ţările dezvoltate nivelul încă scăzut al investiţiilor care se fac în design reprezintă marea nemulţumire. E drept că orice profesionist vrea să acorde o importanţă cât mai mare domeniului în care lucrează, dar în acest caz există şi o dovadă de necontestat: Apple. „Circa 70% din clienţi iau decizia de cumpărare la raftul supermarketului, şi totuşi companiile nu cheltuiesc 70% din buget pentru acest lucru. Asta înseamnă că, deşi decizia se bazează pe modul cum arată produsul, pentru designul ambalajului companiile investesc foarte mult în publicitate şi marketing, nu în design. Asta este o greşeală“. Apple este un exemplu foarte bun din acest punct de vedere, pentru că ei investesc foarte mult în design şi produsele lor sunt cumpărate şi pentru că arată bine. „Este o companie care îţi dă senzaţia că este condusă de echipa de designeri“, spune Ben Terrett. „Cumperi un produs Apple şi nu ai nevoie de manual de utilizare, pentru că designul este atât de bun, încât pur şi simplu instrucţiunile nu mai sunt necesare“.
Marius Ursache merge chiar mai departe şi spune că designul de ambalaj comunică cu 100% din potenţialii cumpărători, prin prezenţa la raft, faţă de advertising, care poate atinge doar 5-10% din aceştia, cu costuri mult mai mari. „De altfel, studii de ROI (return on investment = randament al investiţiei) plasează rentabilitatea designului de ambalaj în industria bunurilor de larg consum la 450:1 (450 de dolari creştere la un dolar investit), faţă de 7:1 în cazul advertisingului“, explică Marius Ursache.
Marile agenţii controlează 75% din piaţa designului
Desigur, toate acestea trebuie adaptate specificului industriei. De exemplu, în cazul electrocasnicelor, funcţionalitatea produsului influenţează foarte mult decizia de cumpărare, mai ales în cazul cumpărătorilor experimentaţi. Şi din acest motiv, Arctic are la fabrica din Găeşti o echipă de 30 de designeri, care se ocupă exact cu acest lucru. „Există tendinţe clare pentru produsele care arată bine. Contează foarte mult designul exterior, dar sunt totuşi produse albe şi pe primul loc vine funcţionalitatea, abia apoi designul“, spune Monica Iavorschi, directorul de marketing şi vânzări al companiei.
„Designul vinde“, concluzionează Marius Ursache. El spune că o valoare a pieţei de design este destul de greu de estimat, dat fiind faptul că, de obicei, designul grafic este parte a unor proiecte mai complexe de branding sau advertising, care includ cercetare, strategie, producţie, media etc. „Doar la un nivel foarte larg aş aproxima piaţa locală de design grafic şi web (fără programare) la trei-patru milioane de euro, din care 75% ar aparţine agenţiilor mari (advertising, branding, web), iar restul freelancerilor şi agenţiilor mici“.
Poate şi din acest motiv, Ben Terrett şi partenerul său spun fără ezitare că ar colabora cu firme din România. Sfatul lor pentru designerii români: „Să se inspire din absolut tot ce îi înconjoară şi să se mai depărteze de calculator din când în când“.
70% din consumatori iau decizia de cumpărare în faţa raftului din supermarket. De aici, şi importanţa pe care companiile ar trebui să o acorde designului de ambalaj.
450:1 acesta este randamentul investiţiilor în designul de ambalaj în industria bunurilor de larg consum. Spre comparaţie, în publicitate, raportul este 7:1.
Capital – Editia nr.14, data 9 aprilie 2008
