Despre corupția din Polonia și Ungaria. Miliarde de euro, deturnate
De la preluarea mandatului în decembrie 2023, prim-ministrul polonez Donald Tusk a condamnat în mod repetat sistemul de clientelism înrădăcinat în timpul administrației anterioare a Partidului Lege și Justiție (PiS).
Tusk a promis să îi tragă la răspundere pe „toți cei care au abuzat de putere și au jefuit statul polonez”, prezentând o listă incriminatoare de presupuse abateri ale partidului PiS al lui Jarosław Kaczyński, inclusiv risipirea unor sume uriașe pentru un nou aeroport în centrul Poloniei, gestionarea defectuoasă a rafinăriei controlate de stat PKN-Orlen, transformarea instituțiilor publice de presă în instrumente de propagandă, cumpărarea de spyware pentru monitorizarea adversarilor politici, umplerea companiilor de stat cu loialiști și utilizarea fondurilor publice ca fond secret al partidului, a transmis Edit Zgut-Przybylska într-un editorial publicat de EVZ.ro
Curățarea sistemului politic polonez va fi o sarcină dificilă pentru premierul Tusk
Cu toate acestea, acțiunile sale semnalează o reorientare promițătoare către un sistem politic mai transparent, îndepărtându-se de investigațiile UE privind încălcările statului de drept. Această abordare oferă speranță și unor țări precum Ungaria, acolo unde corupția a prins rădăcini adânci.
Rețelele de patronaj ale lui Viktor Orbán și Jarosław Kaczyński au asemănări izbitoare. Ambii lideri au construit structuri informale de putere, ceea ce a condus la un regres democratic și la investigații ale Comisiei Europene în temeiul Articolului 7. Dar cum au apărut aceste comportamente și ce se poate face pentru a le opri?
Atât în Polonia, cât și în Ungaria, erodarea mecanismelor instituționale de control și echilibru a permis creșterea puterii informale. Cazurile de corupție de la nivel înalt au fost ignorate, iar aplicarea legii a devenit pasivă, parțial din cauza partizanatului Parchetului.
De exemplu, fonduri semnificative au fost direcționate aproape fără niciun fel de monitorizare către cercurile lui Zbigniew Ziobro, ministrul justiției al lui Kaczyński. Un exemplu frapant a fost utilizarea necorespunzătoare a Fondului de Justiție, destinat să ajute victimele infracțiunilor și să reabiliteze prizonierii, care a sfârșit prin a finanța grupuri loiale lui Ziobro, inclusiv partidul său, Polonia Unită, precum și instituții care susțin coaliția lui Kaczyński.
Media, capturată de companii de stat
În plus, au fost depuse eforturi concertate pentru a suprima criticile și pentru a-i reduce la tăcere pe cei care încearcă să reducă decalajul de responsabilitate. Acest lucru a fost realizat parțial prin intermediul puterii informale, cum ar fi acapararea mass-mediei, persoane influente și companii de stat preluând controlul asupra instituțiilor independente de presă, inclusiv asupra postului public polonez, puternic politizat.
Deși intervenția formală a statului în Polonia a rămas relativ limitată, guvernul PiS și-a manifestat controlul asupra presei prin rețele clientelare și aranjamente financiare neverificate. „Repolonizarea” portofoliului local Polska Press de către gigantul petrolier controlat de stat PKN Orlen, condus de aliatul lui Kaczyński, Daniel Obajtek, a ilustrat cel mai bine acest efort. Deși strategia lui Kaczyński nu a avut succes pe termen lung, amploarea și profunzimea corupției clientelare din timpul administrației PiS sunt vaste, iar destrămarea acestei corupții va dura foarte mult timp.
Pentru a vă oferi o idee despre amploarea corupției, auditorii care examinează cheltuielile publice din timpul administrației PiS au identificat deja cheltuieli suspecte, posibil ilegale, în valoare de 100 de miliarde de zloți (aproximativ 23 de miliarde de euro). De asemenea, Kaczyński ar fi menționat în mod explicit că numai persoanele loiale politic ar trebui să ocupe funcții publice în administrație și afacerile de stat.
În ciuda tuturor acestor lucruri, PiS continuă fără nicio jenă să evite orice vină sau responsabilitate. Când a fost întrebat despre acțiunile partidului său, Kaczyński a răspuns că sprijinirea anumitor instituții nu a fost nici ilegală, nici contrară interesului public.
Situația din Ungaria este și mai înrădăcinată
În 2022, UE a etichetat oficial administrația lui Viktor Orbán drept „autocrație electorală” din cauza regresului democratic continuu care a subminat aproape fiecare aspect al statului. Strategia lui Orbán se bazează pe monopolizarea de sus în jos a statului și a economiei, fundațiile educaționale private servind drept vehicule-cheie pentru capturarea fondurilor publice.
Miliarde de forinți din banii contribuabililor au ajuns la platforme precum Centrul pentru Drepturi Fundamentale și proprietarul acestuia, Jogállam és Igazság Nonprofit Kft. Aceste instituții „acționează” ca niște organizații neguvernamentale organizate de guvern (GONGO), însă aceste entități funcționează de fapt pentru a legitimiza și promova mesajele guvernului Orbán, lăudând în același timp performanța partidului său, Fidesz.
Situația Centrului pentru Drepturi Fundamentale este și mai îngrijorătoare deoarece acesta este conectat la rețele străine dubioase, cum ar fi think tank-ul juridic Ordo Iuris de origine catolică poloneză și conferința CPAC, afiliată lui Trump, ambele propunându-și să răspândească în toată lumea narațiuni antioccidentale sub pretextul „conservatorismului”.
Resemnare în rândul ungurilor
Amploarea acestei acaparări i-a făcut pe mulți maghiari să se resemneze în fața dominației complete a lui Orbán și a aliaților săi. Mașina sa de propagandă, fără egal în UE, alimentează dezinformarea și teoriile conspirației. Una dintre ultimele instituții media independente din Ungaria, RTL, pare să fi căzut după ce societatea cu proprietariat german a încheiat un acord strategic cu compania de stat 4iG.
Totuși, ar putea exista o cale de ieșire. Acțiunile prompte ale lui Donald Tusk împotriva rețelei PiS din Polonia nu au trecut neobservate în Ungaria. Péter Magyar, o figură insurgentă a opoziției, care se află în sondaje la mai puțin de 10 puncte procentuale de Orbán, a subliniat leadership-ul lui Tusk în combaterea clientelismului intern. „Oligarhi, infractori NER!” a scris Magyar pe rețelele de socializare, „Stați cu ochii pe Polonia!”
De asemenea, Magyar a anunțat că partidul său, Respect și Libertate (TISZA), intenționează să se alăture Parchetului European și să înființeze „confesionale digitale” unde cetățenii implicați în regimul Fidesz pot împărtăși anonim informații despre abuzurile de putere ale partidului. Se vorbește și despre crearea unei cooperări intersectoriale între cetățeni și jurnaliști de investigație pentru a contesta regimul patronal informal al lui Orbán.
Totul depinde de învingerea lui Orbán la alegerile din 2026 de către Magyar sau un alt partid de opoziție
Persoana care va deveni prim-ministru după Fidesz va trebui să imite schimbările care au loc în prezent în Polonia și să transforme cultura democratică a Ungariei.
Péter Magyar trebuie să se îndepărteze de poziția ostilă față de societatea civilă și presă care a caracterizat guvernarea lui Orbán. În loc să demonizeze jurnaliștii de investigație, Magyar ar trebui să promoveze o cultură a toleranței reciproce și a indulgenței instituționale. În plus, TISZA ar trebui să profite de mandatul său în Parlamentul European pentru a face presiuni în vederea unei acțiuni semnificative a UE împotriva acaparării presei în Europa Centrală și de Est.
Deși eforturile lui Tusk de a combate clientelismul în Polonia ar putea servi drept model pentru Ungaria, sarcina aducerii regimului lui Kaczyński în fața justiției este dificilă și va fi și mai dificilă în Ungaria după căderea lui Orbán. Accentul trebuie pus pe stabilirea unei democrații libere și corecte, cu contribuția tuturor sectoarelor societății care împărtășesc această viziune. Pentru ambele țări, drumul spre redresare poate părea lung și dificil, însă există un licăr de speranță oarecum întârziat la capătul tunelului.
