Pensiile speciale ale militarilor au fost supuse recalculării, revizuirii și integrării în sistemul unic de pensii. Ca măsuri de austeritate, acestea ar fi trebuit să determine o reducere a cheltuielilor bugetare.
Dar ministrul apărării a declarat, anul trecut, că nicio pensie militară mai mică de 3.000 de lei nu se va reduce. Mai mult, o bună parte din pensiile mai mici de 3.000 de lei și chiar unele pensii mai mari decât această sumă obsedantă au crescut, ca urmare a măsurilor de „austeritate“. În fapt, din 160.000 de pensii militare, doar 30% au scăzut (unele dintre ele cu procente care depășesc două treimi din pensia inițială, ceea ce, practic, afectează însăși substanța dreptului la pensie). Dacă marea majoritate a acestor pensii nu au scăzut, unele dintre ele, dimpotrivă, fiind chiar majorate, oare despre ce austeritate vorbim?
Dacă este real că, de fapt, costul suplimentar al acestor măsuri de „austeritate“ este în jur de 13% din totalul fondului de pensii speciale plătite până în 31 decembrie 2010, „austeritatea“ se traduce printr-un cost suplimentar de 200 mil. euro.
Dar nu această fațetă a „austerității“ este cea care ne-ar putea da frisoane. În definitiv, un ofițer de intendență, ca și Pristanda, ar putea să justifice că 5 minus 3 izmene militare fac opt, și nu doi, că 6 steaguri de luptă minus 3 fac 9 etc. O temperatură siberiană emană dinspre cealaltă fațetă a măsurilor de austeritate: incluzând pensiile speciale militare în sistemul unitar de pensii, militarilor actualmente activi li s-a impus o sarcină fiscală pe care nu o aveau până acum, respectiv, o contribuție de până la 47% la asigurările sociale (din care 5% de la angajat). Se presupune că militarii activi, în plată în acest moment, sunt cam 200.000. La un salariu anual mediu de 50.000 lei, rezultă un fond total de salarii de 10 mld. lei (cam 2,5 mld. euro). Un cost suplimentar de până la 47% aplicat acestui fond de salarii înseamnă aproape 5 mld. lei (circa 1,2 mld. euro). Pensiile militare (estimate la 1,5 mld. euro) se plăteau inițial din bugetul ministerelor și al SRI. După implementarea „soluției“, acestea se vor plăti din bugetul asigurărilor sociale, care va fi covârșit de suma de 1,4 mld. euro (200 mil. + 1,2 mld. euro anual).
Nu știu câte rectificări bugetare va mai face Guvernul până la finele lui 2011, pentru că e clar că recenta rectificare nu este suficientă pentru acoperirea acestui cost. Și, atenție, este vorba de costul suplimentar financiar al eroicelor măsuri de austeritate, nu și de costul social și judiciar al acestora. Mulți pensionari militari, cărora li s-a redus ori li se va reduce pensia, au ieșit și vor ieși în stradă pentru a protesta. Zeci de mii dintre ei au dat în judecată, într-unul sau mai multe procese, statul, casele de pensii, miniștrii actuali și trecuți, conducătorii organismelor implicate, președintele țării etc., blocând, practic, accesul la justiție, prin numărul enorm de dosare înregistrate la tribunale. Aceste costuri nefinanciare sunt incomensurabile și reacțiunile cauzate de măsurile de austeritate au consecințe pur și simplu imprevizibile. Asta da austeritate!
GHEORGHE PIPEREA, avocat