Puține sunt domeniile care reușesc să inflameze mai mult spiritele și să stârnească mai multe controverse decât evoluția prețurilor de pe piața imobiliară din ultimul deceniu.
Desigur, deși au interese opuse, atât vânzătorii, cât și cumpărătorii își consideră legitime argumentele în apărarea valorii din perspectiva proprie. Unii compară nivelul prețului pe metrul pătrat de aici cu cel din alte capitale europene, în timp ce alții aduc argumentul puterii scăzute de cumpărare de la noi sau al accesului limitat la finanțare. Și totuși, dincolo de părerile divergente, cererea și oferta s-au întâlnit întotdeauna într-un punct: valoarea de piață. Aceasta este rezultatul a numeroși factori independenți și este strict ancorată în prezent. Niciun specialist nu poate prezice valoarea de piață de peste un an, doi sau cinci. Ar fi, în cel mai bun caz, la fel de riscant ca jocul pe bursă, deși, de cele mai multe ori, ar semăna cu jocul la loterie. Evaluatorii nu au nici menirea, și cu atât mai puțin capacitatea de a dicta prețurile din piață, cum s-ar putea crede. Rolul și datoria noastră sunt însă de a estima corect acea valoare de piață, folosind informațiile disponibile și căutând cele mai relevante elemente de comparație. Gradul inerent de subiectivism poate fi ținut sub control doar prin expertiza solidă și, mai ales, prin comportamentul etic desăvârșit al evaluatorului. Pentru că, la fel ca în orice profesie în care există un client și un prestator, există întotdeauna și o presiune asupra rezultatului. Presiune care, pe termen lung, face însă o defavoare atât celui care o acceptă, cât și celui care a exercitat-o. Desigur, la modul ideal, cu toții trebuie să fi învățat o lecție prețioasă – sau mai multe – din criză. Activitatea de evaluare – alături de celelalte domenii economice – a trecut și ea prin transformări semnificative, generate de învățămintele trase după ce a călătorit în acest carusel al prețurilor de pe piața imobiliară.
Cea mai importantă dintre acestea provine din reglementarea profesiei de evaluator autorizat, survenită în 2011, prin OG nr. 24, privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 99/2013. Odată cu reglementarea, responsabilitatea evaluatorilor devine disciplinară, civilă și penală. Monitorizarea prin sondaj a rapoartelor de evaluare a membrilor noștri este, la rândul ei, o măsură preventivă de garantare a calității lucrărilor de evaluare. Totodată, standardele de evaluare aprobate de ANEVAR au devenit obligatorii pentru desfășurarea întregii activități de evaluare din Romania, astfel că folosirea diverșilor algoritmi sau a metodelor proprii pentru a evalua diferite bunuri este de domeniul trecutului.
Nu în ultimul rând, depunem eforturi pentru ca evaluatorii autorizați să aibă acces la bazele de date oficiale cu prețurile de tranzacționare, care se află în posesia diferitelor instituții ale statului în special în scopuri fiscale, dar care sunt grevate de drepturile de protecție a datelor personale. Odată ce vom reuși să definitivăm detaliile tehnice prin care să putem avea acces la informații relevante fără a încălca drepturile părților implicate în tranzacții, vom face un mare pas în direcția transparentizării pieței și a minimizării, pe termen lung, a riscurilor tuturor actorilor de pe piața imobiliară.
Adrian Vascu, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România (ANEVAR)