Despre toate acestea, dar mai ales despre cel din urmă, antreprenorul inclus în Top 500 Forbes, Cristian Onețiu vorbește din experiență, direct și asumat, pentru că de-a lungul timpului a experimentat patru falimente. Dar și patru restarturi, spunând că fără ele nu ar fi avut succesul de astăzi.

Datorită acestor etape parcurse, cel care, pe lângă peste 15 ani de experiență în afaceri în România este și business mentor pentru peste 100 de afaceri românești, Onețiu a pregătit cel mai aplicat program dedicat antreprenorilor cu experiență care au ratat și au nevoie de un ReStart și de o schimbare, celor aflați la început de drum, dar și angajaților sau freelancerilor care vor să pornească o afacere.

Unul dintre mai importante aspecte care va sta la baza acestor informații din programul structurat și conceput de Cristian Onețiu este încrederea în soluții. Pentru că ele există, iar investitorul de la „Imperiul Leilor” la ProTV spune că, special pentru cei care se confruntă acum cu astfel de probleme, își dorește să vorbească despre patru greșeli esențiale pe care le-a făcut și care l-au dus la faliment. Dar și modul cum și-a construit încrederea de a nu renunța, de a învăța din deciziile proaste și de a o lua de la capăt. „Eu cred astăzi, mai ales în contextul prin care trecem, că nimeni nu mai are nevoie de încercări nereușite. Dacă sunt deja bune practici în piață, despre ce anume să nu facem, indiferent în ce punct ne aflăm acum, e păcat să o luăm de la început și să reinventăm roata. Vorbim despre antreprenoriat smart, despre lecții acumulate din exeperiență, nu doar din cărți. Eu cred în puterea comunității și a învățării împreună. De aceea sunt dispus să dau aceste lucruri mai departe, să ajut antreprenorii care au idei bune, putere de muncă și vor să învețe și/sau să se readapteze rapid. Aș vrea să le ofer încrederea că există soluții. Despre acest subiect vom vorbi mai pe larg în această toamnă, iar până atunci iată care sunt cele 4 greșeli esențiale pe care eu le-am făcut:

  1. Lansarea unui produs netestat pe piață. „Mă îndrăgostisem de produsul respectiv și nu îl testasem înainte. Era un serviciu, de fapt, care a fost lansat prea repede și nu exista încă o piață dezvoltată pentru asta. Știm cu toții că atunci când ne place foarte mult ceva, avem și energia aceea nebunească de a pune lucrurile pe roate. Dar ne îndrăgostim doar noi. Problema cu acel serviciu era că, deși aducea multă inovație, era imposibil de implementat atunci. Adică în urmă cu 18 ani. Fără să fac un studiu înainte și să mă duc după aceea la cei care trebuiau să cumpere apoi acest serviciu am început să investesc, am pregătit un produs și… nu am reușit să fac nimic cu el. A fost pur și simplu un eșec, bani băgați în ceva care nu a funcționat. Și peste 10 ani am repetat greșeala aceasta, pentru că nu o înțelesesem bine atunci”, explică Onețiu.
  2. Confundarea banilor firmei cu banii personali. „În timp mi-am dat seama că acumulasem datorii la tot felul de furnizori, pentru că nu gestionam bine banii și lichiditățile companiei. Atunci când am realizat că încep să plătesc târziu salariile, mi-am dat seama că e o problemă. Dar era prea târziu, pentru că datoriile erau mult prea mari și nu am mai putut să îmi revin. Așa că am falimentat din nou. Pentru că nu am înțeles câți bani erau banii mei. După aceea am auzit pentru prima dată despre buget de venituri și cheltuieli. Mi s-a părut incredibil! A fost o lecție foarte importantă și acum nu pornesc nimic fără să am un astfel de buget”.
  3. Angajarea exclusivă a prietenilor și a cunoștințelor. „Pentru că mi se părea că ei sunt singurii pe care puteam să îi angajez. Aceasta a fost o problemă, că nu știam să construiesc altfel lucrurile decât să mă duc la prieteni și apropiați și să le spun ce fac și să îi angajez sau să mă parteneriez cu ei. Însă, de multe ori, parteneriatele cu oameni pe care îi cunoști de la distracție sau din școală nu sunt potrivite în business pentru că poate nu există aceleași valori sau o viziune comună. La fel și cu angajații, pentru că eu nu mai căutam competențe, responsabilități asumate sau ce livrabile va aduce fiecare, ci era doar pe principiul pe cine cunosc – trebuie să angajez. Am ajuns din nou la eșec pentru că, deși produsul era potrivit, serviciul era validat, oamenii nu erau cei care trebuiau să fie în acel context.”
  4. Limitarea potențialului afacerii la banii deținuți în momentul lansării. „Această greșeală, a patra, a fost poate cea mai dureroasă. M-am limitat la banii pe care îi aveam în buzunar, pentru că m-am gândit că aștia sunt banii pe care îi am, 20.000 de euro, și cu aștia trebuie să mă descurc. Și nu am înțeles că afacerea respectivă avea nevoie de mai mulți bani. Astfel, nu a putut crește. Și s-a stins, iar eu am cheltuit și banii pe care îi aveam și încă 10.000 de euro pe care i-am luat cu împrumut de la alții”.

Ce sunt Minimum Viable Product și Minimum Marketable Product, cum pot fi împărțite rolurile între parteneri și/sau angajați, ce soluții există acum pentru aceste tipuri de posibile insuccese, Cristian Onețiu dezvoltă pentru toți cei interesați pe canalul său de YouTube, în 4 secrete pentru ReStart după faliment, material creat special pentru a arăta că eșecul nu e sfârșitul, ci poate fi un început foarte bun. „Cred că cea mai frumoasă și utilă ipostază a unui antreprenor este aceea în care spune:  <Știu că nu știu tot>. Exact de aici ar trebui să pornim cu toții atunci când ne aflăm într-un moment de schimbare profesională. Așa că îi invit pe toți cei care cred că au nevoie de un restart sau vor să pornească pe un drum nou să rămână pe recepție pentru că luna septembrie va debuta cu soluții pentru ei, la care vom lucra împreună”, încheie cofondatorul companiei Life Care.