Ceea ce se vede însă acum în spațiul public este o confuzie totală: predomină abordările bășcălioase, în special pe rețelele sociale, iar dacă subiectul n-ar fi fost tratat într-o ieșire publică de însuși președintele Statelor Unite, probabil că toată lumea ar fi crezut că este vorba despre (încă) o glumă.
Repet ceea ce am mai spus în acest loc de foarte multe ori: în lumea contemporană, cetățeanul obișnuit nu are acces nemijlocit la realitate. El are acces, prin intermediul mass media, la mai multe discursuri asupra realității. Aceste discursuri aparțin, în proporție de 99%, unor persoane care au interese directe legate de subiectul respectiv. Prin urmare, sunt niște discursuri în apărarea unor interese. Dacă mai adăugăm la tot mușuroiul de interese și constatarea că subiectele în dezbatere, în covârșitoare majoritate, necesită cunoștințe specializate, atunci tabloul neînțelegerii este complet.
Aparent, povestea cu OZN-urile este o simplă diversiune. Cu puțin timp în urmă, un balon meteorologic uriaș a survolat teritoriul SUA. Balonul fusese lansat de China și chinezii au afirmat că a scăpat de sub control. Americanii s-au bâlbâit câteva zile, neștiind ce să facă, în principal pentru că balonul plutea la o altitudine foarte mare, unde nu putea fi interceptat de avioanele de vânătoare.
SUA au acuzat China de spionaj, chinezii au respins acuzațiile și, până la urmă, americanii au doborât balonul după ce acesta ajunsese deasupra coastei Atlanticului. Chinezii au protestat din nou, deși e greu de înțeles cum l-ar fi putut recupera.
Acuzația de spionaj pare să fie superfluă, întrucât echipamentul de pe un astfel de balon ar fi putut fi instalat fără probleme pe un satelit. În plus, balonul circula evident în voia curenților de aer, deci e greu de presupus că balonul ar fi ajuns deasupra unui obiectiv anume, în condiții în care să poată transmite, cu acuratețe, niște date imposibil de obținut prin alte mijloace.
Episodul pare să fi fost mai degrabă, așa cum spuneam, o bâlbâială în care autoritățile americane nu au știut ce să facă. Or, așa ceva nu e deloc onorant pentru prestigiul internațional al SUA.
Logic, povestea cu OZN-urile vine să repare un pic acest prestigiu șifonat: „iată, armata noastră e la datorie și doboară orice intrus!” Și mai mult, povestea este un pretext ideal pentru a anunța un plan de modernizare a supravegherii spațiului.
Totuși, mai sunt câteva lucruri care „dau cu rest”. În primul rând, orice act demonstrativ conține în sine o mare doză de diversiune. În acest caz, diversiunea pare să fie mult mai amplă decât necesitatea acoperirii bâlbâielii față de balonul chinezesc. În fond, după încă o săptămână, toată lumea ar fi uitat de balon și niște măsuri serioase și eficiente împotriva repetării unei situații similare ar fi putut fi luate foarte discret. Deci, de ce această umflare a diversiunii?
OZN-urile înseamnă, în plan mediatic, mai mult decât atât. Ele pot fi o escaladare a divergențelor între SUA și China, dar pot fi și o abatere a atenției publicului american de la războiul și cheltuielile militare din Europa. Nu trebuie să uităm că președintele Biden a afirmat că vrea să mai candideze pentru un mandat și, în consecință, Administrația trebuie să lucreze.
Desigur, nu se poate exclude nici varianta că respectivele OZN-uri au existat într-adevăr și că ne aflăm, toată omenirea, în fața unei „întâlniri de gradul trei” cu perspective de neconceput.
Dar, după ce toată lumea a văzut spectacolul în care s-au derulat încălzirea globală, terorismul, pandemia, vaccinurile, războiul din Ucraina, făina de greieri și filmul „Don’t Look Up”, sensibilitatea, atenția și spiritul critic (ale omenirii în general și ale indivizilor în particular) sunt din ce în ce mai anesteziate. Și să ne aducem aminte că povestea cu extratereștrii a mai fost evocată acum doi ani, e drept fără suportul faptic de acum.
Dar să ne aducem aminte și de istoria populară a ciobanului care dă alarma cu „săriți, lupul la oi!” ca să glumesc”. Și, după ce prima și a doua oară sătenii ies cu mic, cu mare, a treia oară, când vin lupii de-adevăratelea, nu mai iese nimeni.
