Singurul lucru care ar mai putea fi spus despre Grecia este că nu mai poate fi nimic de spus. Oricât de optimist ai fi și oricât s-ar strădui oficialii de la Atena sau de la Bruxelles să dea semnale pozitive, realitatea este una cât se poate de tristă: Elada nu mai poate fi salvată.
Primul lucru care ar trebui punctat este că datoria grecilor este mult prea mare, iar țara nu va putea plăti niciodată o asemenea sumă. Acest lucru se suprapune și peste o incapacitate a statului de a impune măsuri serioase de austeritate. În treacăt fie spus, grecii nici nu au nevoie de un guvern care să le impună măsuri de acest gen.
Nu demult, vorbeam cu cineva din Atena care îmi povestea că această cangrenă financiară ce sapă la rădăcina statului a atins toate păturile sociale, iar populația o resimte destul de acut. Grecii au început să-și vândă terenurile pentru a-și plăti datoriile sau, pur și simplu, pentru a putea supraviețui. Cei mai curajoși dintre ei părăsesc țara și nu neapărat pentru că asta și-au dorit. Grecii sunt destul de naționaliști din fire și cu greu și-ar fi părăsit locul în care s-au născut. Acum însă, au devenit săraci. Proprietățile pe care le pun în vânzare nu sunt cumpărate de conaționali pentru că lipsa de cash este generalizată. În consecință, terenurile, agricole sau construibile, sunt cumpărate de străini. Dacă dați o căutare pe Google, veți vedea cum Grecia a devenit un adevărat chilipir imobiliar; o țară care se vinde pe nimic.
Grecii au nevoie de un lider care să le spună creditorilor care i-au împrumutat că datoria nu mai poate fi plătită. Adică unul care pur și simplu să recunoască fără ocolișuri că țara este în faliment, în incapacitatea de a-și plăti datoriile. Numai că acest lider este chiar cel mai mare creditor: Germania. Demult se vorbește despre faptul că grecii nu mai sunt suverani la ei acasă ci că sunt conduși de nemți. Financial Times scria ieri despre „prima colonie din zona euro”. O expresie pe care o consider plină de luciditate. O viziune, la fel de lucidă, este cea a neamțului Wolfgang Schäuble care a declarat că nici el nu mai crede că vreun guvern ar putea să pună în aplicare măsurile de austeritate cerute.
În lipsa unui lider care să recunoască falimentul, Grecia “ar trebui” să aibă în frunte un tiran care să repete scenariile unui dictator ca Ceaușescu: înfometarea populației pentru plata datoriei. O dictatură în zona euro nu este nici posibilă și nici de dorit.
Astfel, singura opțiune este falimentul, ca recunoaștere a incapacității de rambursare a unei datorii care crește încontinuu. Să nu uităm că a te împrumuta pentru a acoperi alte datorii nu face decât să amâne deznodământul. Un faliment al Greciei n-ar mai mira pe nimeni acum. Ar fi doar o recunoaștere în “piața publică” a unor excese ale trecutului, care s-au perpetuat. Apoi, cutremurul financiar din zona euro de care se teme toată lumea.
Soros, controversatul om de afaceri și investitor, a avut dreptate: Grecia a intrat în spirala morții.