Autoritățile au explicat locuitorilor că nenorocirile au fost provocate de armatele inamice, de odiosul regim burghezo – moșieresc, de seceta cumplită din anii 1945 – 1947 și de plata datoriei externe. Mereu era găsit un motiv pentru a menține un consum cât mai redus și cartelele sau tichetele au fost menținute mult timp.

Oare chiar să fi fost cauzele de mai sus cele care generau lipsurile din țară? Mâncarea puțină și de proastă calitate a generat o slăbire a organismelor și o creștere a mortalității, dar este greu să se facă o estimare a numărului de morți.

Vinovate erau autoritățile comuniste de la București, care considerau că pot exporta uriașe cantități de produse alimentare pentru a achita astfel livrările de utilaje necesare industriei.

Numai în anul 1967 au fost trimise peste frontiere 2.339.400 t de cereale, 110.000 t de ulei comestibil, 192.200 t de zahăr, 100.800 t fructe  conservate și 127.100 t de legume proaspete. Grăsimile animale de calitate pentru prepararea hranei aveau o masă de 48.600 t.

Acestea erau câteva din principalele produse agricole trimise peste frontieră și, să nu se uite, erau de cea mai bună calitate. Numai cerealele puteau să acopere necesarul de hrană pentru 11,7 milioane de oameni și se poate înțelege de ce magazinele nu aveau marfă suficientă și de calitate.

Tabelul statistic publicat în anul 1968 nu conținea informații despre carne și produsele din carne. Străinii se puteau delecta totuși cu 290.000.000 de ouă și la petreceri să consume cele 63.200 t de vin și alte băuturi alcoolice.

Dacă se adaugă și livrările de sare, produs folosit parțial la prepararea unor alimente ce altfel n-ar fi consumate, România mai putea să hrănească o populație echivalentă cu cea a țării. Practic, conducerea de la București era mai interesată să fericească alte popoare și să ia mâncarea de la gura românilor.

Această politică a continuat până la prăbușirea regimului și cuprinde datele publicate în cărțile oficiale ale regimului. Existau și livrări speciale, secrete, în contul unor livrări de armament.

Asigurarea a prea multă mâncare pentru masele populare putea să ducă la o creștere a forței fizice și exista posibilitatea unei rezistențe îndelungate împotriva regimului. Alimentele se dădeau în cantități planificate pentru a menține starea de supunere absolută în fața reprezentanților ideologiei comuniste. Totul era planificat riguros în lagărul socialist.