Valurile de optimism si satisfacţie ale mediului politic şi ale susţinătorilor, pesimismul şi criticile scepticilor, conferinţele şi poziţiile publice ale profesioniştilor dreptului, asezonate cu comentarii aiuristice, concluzii apocaliptice sau tragi-comice ale diverselor persoane necalificate din punct de vedere juridic, au făcut din Codul civil o vedetă. Aşa şi trebuie să fie un act normativ care reprezintă una din cele mai importante reforme legislative trăite de România contemporană. Ce se ascunde în spatele liniştii care a urmat?
Referitor la aplicarea NCC, o perspectivă interesantă (probabil cea mai) o reprezintă cea a justiţiabilului. Cum resimte mediul de afaceri “şocul” aplicării NCC? Cum s-a schimbat viaţa mediului de afaceri după mult trâmbiţata intrare în vigoare a Codului?
Trei luni au fost suficiente ca să îmi confirme convingerea că societatea românească nu era pregătită pentru o schimbare de asemenea anvergură. Totodată, este la fel de limpede că nu am fi fost niciodată pregătiţi, cel puţin nu pe termen scurt sau mediu. Românului nu îi plac schimbările legislative radicale. Pe de altă parte, nu are cultura, resursele, timpul şi disponibilitatea necesare pentru ca, atunci când ele apar, să le gestioneze adecvat. În contextul crizei economice şi a subfinanţării cronice a justiţiei, aparatul de stat este el însuşi nepregătit pentru aşa ceva.
În final, au avut dreptate cei care au pledat pentru intrarea în vigoare la acest moment a codului. Problema care putea apărea era următoare: imposibilitatea aplicării noii legi, din orice motive, previzibile fiind problemele administrative, instituţionale. Imperfect, subfinanţat, fără spaţii adecvate şi birotică (adică exact cum era înainte de 1 octombrie 2011) mecanismul justiţiei şi cele conexe au continuat să funcţioneze, la aceiaşi parametri cu care suntem obişnuiţi. Când a fost imposibil ca o societate să facă o înscriere la cartea funciară timp de două săptămâni, cauza a reprezentat-o lipsa personalului, şi nu dificultăţile generate de cunoaşterea şi interpretarea corectă a noilor dispoziţii legale în materie de carte funciară…
Dacă la acestea mai adăugăm şi faptul că restul cauzelor pentru care mediul de afaceri nu era pregătit pentru marea reformă nu se vor schimba multă vreme de acum înainte, este evident că necesara modernizare a dreptului privat român trebuia să aibă loc cât mai rapid cu putinţă.
Noul Cod Civil a schimbat, în bună măsură, regulile jocului în materie civilă, comercială, a dreptului familiei, şi nu numai. Indiferent de tipul de activitate, indiferent de ramura în care activează, afaceristul trebuie să cunoască, să ţină seama şi să se supună noilor reguli. Din această perspectivă, exacerbând impactul, se poate spune că s-a schimbat totul. Continuând seria paradoxurilor “Made in Romania”, este la fel de adevărat că nu s-a schimbat nimic.
O semnificativă parte a mediului de afaceri din România (procentul este cu mult prea mare, raportat la ceea ce ar trebui să fie starea de normalitate) nu cunoaşte suficient dispoziţiile legale care îi guvernează activitatea, nu beneficiază, constant şi la timp, de asistenţă de specialitate, nu are cultura juridică pentru a îşi conduce optim afacerea.  Pentru cei care nu cunosc regulile jocului, sigur că este mult mai uşor să treacă peste impactul schimbării lor: continuă să le ignore şi pe cele noi, perpetuând mentalitatea păcătoasă potrivit căreia relaţia “minimalistă” cu legea este o reţetă de succes.

Fie că vorbim de acest tip de afaceri, fie de corporaţiile multinaţionale, a căror atenţie pentru lege şi efectele sale ar uimi pe cei neavizaţi, mediul de afaceri a rămas neschimbat, din aceleaşi motive pentru care un Cod rutier nou nu poate schimba maşinile care circulă, infrastructura şi mentalitatea şoferilor.

Şi pentru că toate-s vechi şi nouă toate, încep să fiu din ce în ce mai împăcat cu gândul iminentei intrări în vigoare a codurilor de procedură civilă, penal şi de procedură penală…