Să luăm ca exemplu două știri publicate în acest număr de Capital. Henkel tocmai își deschide o fabrică în România și declară că și-a făcut bugetele pe creștere, în timp ce OTE (care are în spate finanțele de la Deutsche Telekom) tratează cu un refuz sec oferta de preluare a pachetului deținut de stat în Romtelecom.
Nu sunt cazuri singulare, pentru fiecare investitor străin care își mărește expunerea în țara noastră există un altul care își face bagajele pentru plecarea definitivă. Adăugați la acest tablou faptul că economia este încă fragilă și nerestructurată (AOAR avertiza, săptămâna trecută, asupra riscului real de a intra în colaps), blocajul pieței imobiliare și accesul dificil la creditare al IMM-urilor, și ceea ce veți obține va fi o realizare demnă de perioada albastră a lui Picasso.

Cheia de ieșire din această stare de fapt este continuarea reformelor de dreapta și înaintarea pe drumul către capitalism. Revista pe care o țineți în mână (sau o citiți zilnic pe internet) a susținut încă de la apariție, și încă susține, această direcție strategică. Chiar dacă în ultimul timp modelul visului american s-a cam clătinat, după cum a observat și Adrian Vasilescu de la BNR într-un editorial. Ceea ce s-a schimbat este că americanului „mult și repede“, concept imediat îmbrățișat de toți îmbogățiții tranziției și ridicat la rang de excelență, i se opune acum europeanul „încet și sigur“. Este acesta un motiv să ne îndoim de direcția în care mergem?

La recentul Forum financiar organizat în parteneriat cu Evenimentul zilei și Capital, Eugen Dijmărescu s-a declarat dezamăgit de faptul că, după mai mult de 20 de ani de la Revoluție, discutăm aproape exclusiv despre rolul Guvernului. Chiar și cei care ar trebui să fie linia întâi a sistemului capitalist, bancherii, se simt cel mai bine sub pulpana călduță a fondurilor UE sau a garanțiilor guvernamentale, de parcă li s-ar fi extirpat glanda apetitului pentru risc. Și totuși, forța progresistă din anii de creștere economică nu a fost dată de marile întreprinderi de stat, ci de sistemul privat călit în focurile economiei de piață. Guvernul, împreună cu bancherii, trebuie să-i susțină pe jucătorii care aleargă pe teren și dau goluri, nu pe obosiții de la echipa a doua valorică.
Privatizarea întreprinderilor de stat s-a dovedit a fi un succes. Relansarea economică, dacă vine, va fi clădită pe umeri privați. Pentru privatizările „cu cântec“ este de acuzat funcționarul de la stat, nu ideea de privatizare în sine. Or, rolul de jucător exercitat de stat în același timp cu acela de arbitru nu poate duce decât la și mai multă corupție. Iar corupția este adevăratul dușman al economiei, nu capitalismul.
Claudiu Șerban, redactor-șef