e o tara prea mica, nu ne intereseaza”. Am avut indrazneala sa ii raspund: „Nici vorba, ati scris destule despre Cehia si Ungaria, de exemplu, iar Romania este mai mare decat amandoua luate la un loc”. Ce credeti ca mi-a raspuns? „Serios? Habar nu aveam!” Omul era cat se poate de sincer. Daca el nu avea habar, ce pretentii sa fi avut de la studentii lui sau de la restul lumii. In acel moment m-am gandit insa cu satisfactie ca Romania va intra in Uniunea Europeana peste douazeci si cinci de luni, si atunci vor afla cu totii ca existam si noi. Nu este insa sigur ce vor afla despre existenta noastra. Vom fi oare tigrul din Estul Europei sau doar tara membra cu cel mai redus venit pe cap de locuitor?Negocierile de aderare la Uniunea Europeana s-au finalizat. E foarte bine, dar greul abia incepe. Pana acum, negocierile s-au facut oarecum la distanta de opinia publica, care mai afla doar cand s-a inchis cate un capitol. Dezbateri publice nu au existat, practic, poate cu exceptia capitolului privind liberalizarea contului de capital – si rezultatul a fost prelungirea calendarului de liberalizare adoptat initial. 90% la suta din populatie sustine integrarea europeana. Tot cam 90% din populatie nu prea stie ce inseamna aceasta integrare, cum ii va afecta direct pe ei sau sectorul lor de activitate. De acum inainte, integrarea va deveni un fapt palpabil, cu bune si cu rele. Robinetul pentru ajutoare de stat de salvare-restructurare se va inchide, fie si treptat. Populatia din agricultura va trebui sa vina mai aproape de media europeana de 3%, fata de situatia din prezent, de cel putin 30%. Fluctuatiile cursului valutar, asa cum s-au petrecut si in ultima luna, vor putea duce la efecte de saracire a populatiei (de exemplu, daca aceasta isi va vinde valuta la cotatii mici, iar apoi leul se va mai deprecia). Presiunile bugetare vor creste, mai ales pentru cofinantarea proiectelor mari de infrastructura. Va exista probabil si un cost politic. Guvernele din Polonia, Ungaria si Slovenia au cazut in acest an, dupa ce asigurasera intrarea tarilor respective in Uniunea Europeana. Pe de alta parte, vom avea si un cuvant de spus in institutiile europene. 33 de parlamentari europeni, 14 voturi in Consiliul de Ministri si dreptul de a numi un comisar european, in cel mai rau caz, prin rotatie. Conteaza insa sa si stim ce vrem sa spunem acolo. Sa avem o strategie. N-ar fi rau sa ne coordonam inca de pe acum actiunile cu cele ale Uniunii. Un exemplu este politica comerciala. Astfel, de la 1 ianuarie 2005, se liberalizeaza comertul international cu produse textile si confectii; practic, se vor elimina cotele de export. China, in principal, dar si Malaysia, Bangladesh sau Maroc vor avea acces nelimitat, inclusiv pe piata europeana. Competitivitatea celui mai mare sector de export romanesc, industria de confectii, este in mare pericol. Romania este al treilea exportator mondial de confectii in UE, dar China este pe primul loc si isi va consolida serios aceasta pozitie, pentru ca nu va mai avea cote, si produsele lor sunt mai ieftine chiar si decat cele romanesti. UE si SUA sunt alarmate si au avertizat China sa nu abuzeze de aceasta liberalizare. Si pregatesc deja masuri sectoriale, de protejare cel putin a unor segmente de piata. Personal nu am auzit ca Romania sa se apere cumva de aceasta amenintare. Anul trecut, am realizat o cercetare pentru federatia patronala reprezentativa din textile si confectii, in care avertizam asupra pericolelor si sugeram o serie de solutii. Nu stiu sa se fi aplicat vreuna pana acum.Pentru patronatele noastre este foarte important sa adere cat mai repede la organizatiile de profil din Europa. Este, practic, singura lor sansa de a isi influenta viitorul european. Presupunand ca aderarea va avea loc la 1 ianuarie 2007, de la data la care apare acest articol inseamna ca vor mai fi ramas 17.880 de ore. Sau 1.702.800 de minute. Cat timp ati citit acest articol, s-au mai scurs cinci minute. Integrarea se apropie. Dumneavoastra sunteti pregatiti?