Revoluția l-a prins pe Gigi Becali cu 3 milioane de lei, care, la vremea aceea însemnau peste 100.000 de euro. Bani pe care latifundiarul din Pipera i-a investit cu succes.

„Aduceam blugi, tricouri și îmbrăcăminte cu tirurile din Turcia și le băgam în angrouri. Într-o seară, după ce-am strâns banii, i-am adus cu basculanta în curte, i-am descărcat și am pus o folie peste, mi-era să nu plouă peste noapte pe ei.”, a povestit Becali, conform Libertatea.

La final de 2018, Gigi Becali număra o avere peste 500 milioane de euro. Afacerile sale sunt profitabile si continua sa ii umple conturile bancare.

Fost investitor la Dinamo, Cristi Borcea avea „doar” 600.000 de lei în decembrie 1989, scrie DigiSport.

„M-a prins Revoluția cu vreo 600.000 de lei în carcasa ușii de la mașină. Dădeam tapițeria jos și-i ascundeam acolo. Cum naiba să-i ții în casă?! N-aveai ce face cu banii, că nu puteai călători. Cum s-a dat drumul la granițe după Revoluție, am plecat în Turcia, apoi în vară la Coppa del Mondo în Italia”, a povestit Borcea.

Cristi Borcea este pe locul 76 în top 300 Capital, cu o avere de 75 de milioane de euro. Și pentru fostul patron de la Dinamo, anul 2018 a fost unul profitabil.

Fostul patron al Rapidului, George Copos, a deschis, imediat după Revoluție, prima cofetărie „Ana”. La începutul lui 1990 avea aproximativ 100.000 de lei, dar, ulterior a împrumutat 25.000 de dolari pentru proiectul cofetăriei care s-a dovedit a fi un real succes. Borcea este pe locul 25 în top 300 milionari, cu o avere de 175 milioane de euro.

„Mi-am lăsat sângele tot învârtind la lopată, să nu se întărească șapa până vin „meșterii” luni dimineață, ca să amenajăm magazinul, fiindcă mașina mi-a adus materialul duminica, atunci când oamenii erau liberi.”, și-a amintit George Copos.

Ion Țiriac este singurul român prezent în topul Forbes 2019. Averea lui este estimată la 1,2 miliarde de dolari.

„Prima dată am pus mâna pe rachetă la 15 ani. Peste doi ani jucam deja în Cupa Davis. Am fost un sportiv bun, dar n-am avut niciun talent. Eram un jucător bun de ping-pong şi în echipa olimpică de hochei. Trecerea de la hochei la tenis s-a produs în 1964. Una dintre puţinele mele calităţi este că ştiu când să mă opresc. Aşa că m-am apucat de tenis. De ce? Din motive comerciale. În primul rând puteam circula şi câştiga 15 dolari pe săptămână. Vindeam coniac în Rusia şi mă întorceam cu ceasuri pe care le vindeam de cinci ori mai scump în România”, spunea Ion Țiriac, în urmă cu câțiva ani.