Situaţia prezentată pe larg de la o fabrică de procesare a cărnii din landul Renania de Nord-Westfalia este una extrem de gravă: aproape 1.000 de români care lucrează la respectivul abator au fost depistaţi pozitiv cu COVID-19, iar numărul total al celor depistaţi cu teribilul virus acolo depăşeşte 1.500.

Situaţia nu este singulară printre unităţile de procesare a cărnii şi fermele agricole din Germania, ceea ce a făcut autorităţile să impună teste obligatorii pentru coronavirus de cel puţin două ori pe săptămână în toate abatoarele din Renania de Nord-Westfalia care au mai mult de 100 de angajaţi.

“Am auzit din media că au plecat colegi din fabrică spre România”

O româncă angajată la abatorul-groazei a oferit detalii despre situaţia de acolo. Ea spune că nu înţelege totuşi de ce s-au înregistrat atât de multe cazuri de infectare, pentru că regulile erau respectate de către angajaţi.

“Suntem în izolare acasă. Eu sunt în carantină din data de 16 și până astăzi inclusiv. Eu și încă opt persoane. Restul sunt până în data de 3. Așa este toată fabrica.

De mâine nu merg la serviciu, dar pot să ies la cumpărături, pentru că din data de 16 nu am avut voie să ies din casă.

Nu știu de ce sunt așa multe cazuri. Probabil și înghesuiala din abator. Condițiile erau respectate, erau controale, erau paznici la poartă, eram obligați să purtăm masca, mănușile.

Am auzit din media că au plecat colegi din fabrică spre România, dar nu îi cunosc personal, nu știu cine sunt”, a povestit Angela Merișan pentru Digi24.

“Efectiv îți închide telefonul în nas, nici măcar nu te bagă în seamă”

Femeia a detaliat situaţia grea prin care au trecut românii infectaţi acolo şi modul în care i-au tratat cei din conducerea fabricii atunci când au solicitat ajutor: “Dacă sunăm la birou să spunem ceva ne ia ca pe niște nimicuri.”

“Timp de o săptămână și ceva nu ne-a dat nimeni un telefon să ne întrebe ce facem, dacă avem ce să mâncăm, hârtie igienică și, mă rog, ce avem nevoie. Mai mult, avem coleg aici, stă cu mine pe palier, care a fost în spital după ce l-a găsit pozitiv. L-a adus din spital aici, iar firma de la cazare – nici măcar nu au venit personal să vorbească cu oamenii – a trimis un șofer ca să îl ia de la cazarea asta să îl ducă la altă cazare. Mi s-a părut anormal.

N-avem cui să ne plângem, efectiv nu avem cui. Dacă sunăm la birou să spunem ceva ne ia ca pe niște nimicuri. Mai mult, în momentul în care te îmbolnăvești, te doare capul, nu știi limbă, ești într-o țară străină, suni la birou să spui că ai nevoie de un ajutor, să te ducă la un doctor, la ceva, efectiv îți închide telefonul în nas, nici măcar nu te bagă în seamă.

Trebuie să ne descurcăm noi între noi. Avem colegi care vorbesc engleză și vin după 11 ore din schimbul de noapte și în loc să doarmă, săracul copil merge cu noi la doctor ca să vorbească în engleză.

Cel mai mult la abator se câștigă 1.100 de euro în mână pe lună”, a mai declarat Angela Merişan, angajată la abatorul unde s-au îmbolnăvit de COVID-19 aproape 1.000 de români.