"Femeia preia activităţile casnice în răspundere proprie" prevedea cândva Codul Civil german. Cu alte cuvinte, femeia trebuia să se ocupe exclusiv de gătit, curăţenie, călcat, spălat, de creşterea copiilor… Dacă vroia să se angajeze pe piaţa muncii, atunci avea nevoie de asentimentul soţului.

Vremurile s-au schimbat. Ireversibil şi în avantajul femeilor. În 1977 acest paragraf din Codul Civil a fost modificat, menţionându-se că soţii reglementează de comun acord cine şi cum se ocupă de gospodărie. Un mic progres, cel puţin pe hârtie.

Astăzi, patru decenii mai târziu, o femeie angajată pe piaţa muncii nu mai e o excepţie. Femeile au profitat net de pe urma accesului la educaţie, constată Jutta Allmendinger, profesoară universitară de sociologie şi preşedinta Centrului de cercetări sociologice din Berlin, WZB. Touşi, spune ea, în ciuda eforturilor responsabililor politici, promisiunilor întreprinzătorilor germani şi unei oarecare schimbări de mentalitate, ne aflăm încă departe de a putea spune că există o egalitate deplină în drepturi între femei şi bărbaţi.

Timpul n-a rămas pe loc

Potrivit unui studiu recent, efectuat de PricewaterhouseCoopers (PwC), aprox. 72 la sută dintre femeile apte de muncă lucrează – cu zece procente mai mult decât acum un deceniu. "Germania este pe drumul cel bun în încercarea de a asigura o deplină egalitate în drepturi între femei şi bărbaţi" apreciază Petra Justenhoven, de la PwC. Studiul relevă că Republica Federală şi-a îmbunătăţit între timp poziţia, ocupând, sub acest aspect, locul opt, mai bun decât media statelor OECD. În anul 2000, Germania se plasa pe poziţia a 18-a. În fruntea clasamentului se situează ţările scandinave.

Manuela Schwesig (SPD) a preluat în noul cabinet de la Berlin Ministerul Familiei şi are ţeluri ambiţioase. "Multe femeie sunt încă nevoite să aleagă între familie şi carieră. Din păcate nu e de la sine înţeles că e posibil şi una şi alta" spune Schwesig, care şi-a propus să schimbe situaţia prin noi concepte, menite a-i sprijini pe tinerii părinţi. Nu va fi uşor, mai ales pentru că partenerul conservator de coaliţie nu susţine în destulă măsură planurile ministrei pentru Familie.

Diferenţa de salariu

O serioasă problemă care se cere rezolvată e încă remunerarea diferită a femeilor şi bărbaţilor care desfăşoară aceeaşi muncă. În Germania, la ora actuală, diferenţa de salariu e de 16 la sută. La acest capitol cel mai bine stă Irlanda. Aici bărbaţii câştigă doar cu patru procente mai mult decât femeile, relevă studiul PwC.

Nici în ce priveşte numărul femeilor care au un loc de muncă cu normă plină (62 %), Germania nu ocupă o poziţie fruntaşă. Pe primele locuri se situează Ungaria şi Republica Cehă cu câte 94 %.

Şi numărul femeilor care ocupă poziţii cheie e destul de scăzut în Germania. Cel mai greu să găsească un loc de muncă le e, însă, femeilor de origine străină. Problemele birocratice de care se lovesc atunci când vor să le fie recunoscute diplomele în Republica Federală, slabele cunoştinţe de limbă şi lipsa de sprijin din partea familiei, care adesea nu trăieşte în Germania – toate acestea le îngreunează considerabil accesul pe piaţa germană a muncii. Adesea aceste femeie rămân acasă pentru a-şi creşte copiii, iar atunci când aceştia sunt mari nu mai au şanse de a găsi un loc de muncă, adecvat pregătirii.

Ceea ce trebuie să se mai schimbe în Germania (în Franţa sau Suedia situaţia e cu mult mai bună) e şi mentalitatea. Jutta Allmendinger consideră modelul încetăţenit în Germania, ca bărbatul să lucreze în general cu normă plină, iar femeia doar cu jumătate de normă, e depăşit. Acest model nu corespunde dorinţei femeilor şi nici necesităţilor lor financiare.