Palatul Parlamentului este, probabil, "moştenirea" prin definiţie. Bucureştii şi naţiunea română, în ansamblul ei, au "moştenit" monstruozitatea de Casă a Poporului, palatul lui Nicolae Ceauşescu, construit într-o vreme în care românii sufereau de foame şi frig pe la cozi. "Ultimul salut al dictatorului megaloman către poporul său", scrie cotidianul austriac Wirtschaftsblatt.
Au trecut ceva ani de atunci. România are ceva mai mulţi bani, dar nu suficienţi pentru a-i face monstruozităţii igiena de care are nevoie. De fapt, nici să o păzească de o posibilă prăbuşire în timp nu are suficiente fonduri, notează ziarul vienez.
Ei, şi de acum vine surpriza: preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu (Valeria, în textul original austriac) Zgonea ar solicita sprijin de la Bruxelles pentru finanţarea reparaţiilor dar nu poate fiindcă, pur şi simplu, "Casa Poporului" nu este proprietatea nimănui. În orice caz, nu aparţine statului. De fapt, nu există un cadastru pentru clădirea ce domină centrul oraşului. Casa Poporului este un no man’s land!
În comunism, problema cadastrală nu a existat. La căderea Ceauşeştilor, lucrările erau în stadiu de şantier şi au rămas multă vreme aşa. Dedesubtul amplasamentului fuseseră proprietăţile celor ce locuiau în centrul istoric, ras de pe faţa pământului din nebunia dictatorului. Nimeni nu a făcut preluarea oficială a şantierului, când clădirea a fost gata. Nu a fost făcută înscrierea în registrul cadastral pentru imensitatea din buricul târgului. Ceea ce, observă şi ziarul austriac, înseamnă că Parlamentul – adăpostit acum în palatul lui Ceauşescu – funcţionează, practic, ilegal. Cel puţin din punct de vedere cadastral. "Simptomatic pentru ţară", conchide Eva Konzett, autoarea articolului din Wirtschaftsblatt, întrebându-se dacă a fost cumva răutăcioasă cu această din urmă afirmaţie.