Există, da!, corupţie şi în Germania: 46795 de cazuri au fost descoperite, în anul 2011, de către ofiţerii Biroului federal de combatere a criminalităţii (Bundeskriminalamt – BKA). În 2007, numărul era de cam cinci ori mai mic – 9554. Aşadar, Germania este din ce în ce mai coruptă. Sau nu?
În realitate, după cum reiese din cel mai recent raport privind starea corupţiei în Republica Federală, situaţia arată cu totul altfel: agenţii BKA sunt tot mai eficienţi. "Descoperim tot mai multe cazuri pentru că şi controalele sunt mai dese şi mai eficiente", explică doi dintre anchetatorii responsabili cu landul Renania de Nord – Westfalia, Christian Voßkühler şi Franz-Josef Meuter. Poliţia şi procuratura au primit personal suplimentar şi au reuşit, astfel, să extindă reţelele de supraveghere – uneori cu acoperire europeană (s-a dovedit că germanii corup mult mai puţin în ţară dar încep să o facă mai intens în străinătate). Au fost deschise linii directe pentru denunţuri anonime de cazuri de corupţie. Metodele de investigare au devenit mai rafinate. Poliţia şi fiscul schimbă informaţii şi cooperează în rezolvarea diverselor cazuri comune. Nu în ultimul rând, a contat decisiv efortul de a încerca o abordare ştiinţifică a fenomenului, cercetarea cauzelor corupţiei şi a psihologiei corupătorului şi coruptului.
La bazele corupţiei stă încrederea, relevă studiile făcute de cercetătorii germani. Actorii se cunosc. Îşi construiesc structuri răsfirate, întortochiate, care să îngreuneze supravegherea. Cel mai des se lasă mituiţi bărbaţi care deţin funcţii înalte, care decid asupra unor contracte sau pot lua decizii importante.Predispoziţia la a lua şpagă creşte începând cu cel de-al treilea an în funcţie. Este şi motivul pentru care numeroase administraţii locale încearcă să schimbe, la intervale relativ scurte, titularii diverselor poziţii de conducere.
Rareori se poate vorbi despre corupţie spontană. Cel puţin asta este concluzia studiului efectuat pentru BKA în Germania. Nu se va găsi prea des un şofer prins cu viteză pe şosele Republicii Federale care să îi propună poliţistului bani gheaţă pentru a nu se trezi cu permisul de conducere suspendat.
Raportul de activitate al BKA relevă că există mai puţină corupţie în instituţiile statului german decât în mediul privat. Un singur procent din cazurile descoperite au de-a face cu lumea politică. Sancţiunile s-ar putea să şi determine o astfel de reţinere: funcţionarii publici corupţi îşi pierd pensia.
Cele mai recente calcule relevă că, în 2012, cazurile de corupţie au provocat, în Germania, pagube de 276 de milioane de euro. Majoritatea situaţiilor implică, însă, "atenţii" mici: "Mi-e neclar de ce îşi riscă înalţi funcţionari carierele pentru un laptop nou sau ceva mai puţin de o mie de euro", se miră Franz-Josef Meuter. În schimb, în sectorul privat se poate ajunge la şpăgi de un milion de euro transferaţi prin diverse construcţii de firme fantomă. Cele mai vizate branşe sunt industriile construcţiilor şi farmaceutică.
Printre cele mai celebre cazuri de corupţie din Germania se numără vânzarea de acţiuni Daimler Benz AG (o afacere de miliarde) de către concernul Flick – cu donaţii mai mult sau mai puţin transparente către mai multe partide şi politicieni pentru obţinerea de derogări fiscale. Iar producători de stimulatoare cardiace au mituit medici care să prescrie anumite produse. Volkswagen a organizat excursii şi petreceri cu prostituate. Siemens şi Daimler au câştigat contracte în lumea largă donând cui trebuie bani nedeclaraţi (când s-a aflat, ambele concerne au trebuit să plătească, în urma unor sentinţe judecătoreşti, amenzi de până la 800 de milioane de dolari). Majoritatea actorilor globali din economia germană au, între timp, propriile divizii anti-corupţie sau fac apel la detectivi externi specializaţi în controlul afacerilor. Cu toate acestea, anchetatorii BKA susţin că nu pot da de urma a nu mai puţin de 95% din cazurile de corupţie.
Conform Transparency International, Germania se situează, la nivel global, pe locul 12 din 177 de state – iar la nivelul Europei, undeva spre mijlocul plutonului.
În realitate, după cum reiese din cel mai recent raport privind starea corupţiei în Republica Federală, situaţia arată cu totul altfel: agenţii BKA sunt tot mai eficienţi. "Descoperim tot mai multe cazuri pentru că şi controalele sunt mai dese şi mai eficiente", explică doi dintre anchetatorii responsabili cu landul Renania de Nord – Westfalia, Christian Voßkühler şi Franz-Josef Meuter. Poliţia şi procuratura au primit personal suplimentar şi au reuşit, astfel, să extindă reţelele de supraveghere – uneori cu acoperire europeană (s-a dovedit că germanii corup mult mai puţin în ţară dar încep să o facă mai intens în străinătate). Au fost deschise linii directe pentru denunţuri anonime de cazuri de corupţie. Metodele de investigare au devenit mai rafinate. Poliţia şi fiscul schimbă informaţii şi cooperează în rezolvarea diverselor cazuri comune. Nu în ultimul rând, a contat decisiv efortul de a încerca o abordare ştiinţifică a fenomenului, cercetarea cauzelor corupţiei şi a psihologiei corupătorului şi coruptului.
La bazele corupţiei stă încrederea, relevă studiile făcute de cercetătorii germani. Actorii se cunosc. Îşi construiesc structuri răsfirate, întortochiate, care să îngreuneze supravegherea. Cel mai des se lasă mituiţi bărbaţi care deţin funcţii înalte, care decid asupra unor contracte sau pot lua decizii importante.Predispoziţia la a lua şpagă creşte începând cu cel de-al treilea an în funcţie. Este şi motivul pentru care numeroase administraţii locale încearcă să schimbe, la intervale relativ scurte, titularii diverselor poziţii de conducere.
Rareori se poate vorbi despre corupţie spontană. Cel puţin asta este concluzia studiului efectuat pentru BKA în Germania. Nu se va găsi prea des un şofer prins cu viteză pe şosele Republicii Federale care să îi propună poliţistului bani gheaţă pentru a nu se trezi cu permisul de conducere suspendat.
Raportul de activitate al BKA relevă că există mai puţină corupţie în instituţiile statului german decât în mediul privat. Un singur procent din cazurile descoperite au de-a face cu lumea politică. Sancţiunile s-ar putea să şi determine o astfel de reţinere: funcţionarii publici corupţi îşi pierd pensia.
Cele mai recente calcule relevă că, în 2012, cazurile de corupţie au provocat, în Germania, pagube de 276 de milioane de euro. Majoritatea situaţiilor implică, însă, "atenţii" mici: "Mi-e neclar de ce îşi riscă înalţi funcţionari carierele pentru un laptop nou sau ceva mai puţin de o mie de euro", se miră Franz-Josef Meuter. În schimb, în sectorul privat se poate ajunge la şpăgi de un milion de euro transferaţi prin diverse construcţii de firme fantomă. Cele mai vizate branşe sunt industriile construcţiilor şi farmaceutică.
Printre cele mai celebre cazuri de corupţie din Germania se numără vânzarea de acţiuni Daimler Benz AG (o afacere de miliarde) de către concernul Flick – cu donaţii mai mult sau mai puţin transparente către mai multe partide şi politicieni pentru obţinerea de derogări fiscale. Iar producători de stimulatoare cardiace au mituit medici care să prescrie anumite produse. Volkswagen a organizat excursii şi petreceri cu prostituate. Siemens şi Daimler au câştigat contracte în lumea largă donând cui trebuie bani nedeclaraţi (când s-a aflat, ambele concerne au trebuit să plătească, în urma unor sentinţe judecătoreşti, amenzi de până la 800 de milioane de dolari). Majoritatea actorilor globali din economia germană au, între timp, propriile divizii anti-corupţie sau fac apel la detectivi externi specializaţi în controlul afacerilor. Cu toate acestea, anchetatorii BKA susţin că nu pot da de urma a nu mai puţin de 95% din cazurile de corupţie.
Conform Transparency International, Germania se situează, la nivel global, pe locul 12 din 177 de state – iar la nivelul Europei, undeva spre mijlocul plutonului.
