Unda de şoc declanşată de dezvăluirea anvergurii în care NSA şi-a spionat pînă şi partenerii şi aliaţii zguduie în continuare opinia publică din Germania, chiar dacă protestele nu se manifestă nici vizibil, nici zgomotos.
Au germanii alte motive decît restul europenilor de a reacţiona mai sensibil la acţiunile de spionaj, de ingerinţă a autorităţilor statale ori a serviciilor secrete în sfera vieţii private? Răspunsul nu poate fi decît pozitiv pentru cei care cunosc, fie şi sumar istoria Germaniei, ţara care a cunoscut ambele dictaturi ale secolului al XX-lea, cea brună şi cea roşie, ţara în a cărei memorie colectivă Gestapoul şi Stasi au lăsat traume de nevindecat.
Cînd în 1983 guvernul din Berlinul de Vest a decis organizarea unui recensămînt, oamenii au ieşit cu miile în stradă pentru a protesta, deşi nu li se cerea decît să completeze nişte chestionare relativ simple şi oricum inofensive în raport cu datele lansate de bună voie acum în spaţiul internautic, în reţelele sociale sau în convorbirile telefonice. Date pe care cu acribie, în pofida dimensiunilor lor astronomice, NSA le-a cules din Germania şi le-a stocat, fără să cruţe mai nimic, aşa cum rezultă din dezvăluirile făcute de Snowden.
Şi totuşi, de astă dată oamenii nu au ieşit în stradă ca la recensămîntul din 1983, nici după ce aşa numitul Whistleblower a afirmat că serviciile germane de informaţii ar sta sub aceeaşi plapumă cu partenerii lor americani, opinie citată pe coperta recentului număr al revistei Der Spiegel consacrat acestui scandal lipsit de precedent dar urmat, cu certitudine, de efecte incalculabile.
Deşi nu protestează, germanii sunt profund afectaţi. Un sondaj
de opinie relevă că 4 din 5 persoane chestionate solicită ca Angela Merkel, să iasă din expectativă, să nu mai permită Statelor Unite să joace pe mai departe şi nestînjenit rolul lui Big Brother în Germania şi să adreseze Washingtonului un mesaj categoric în acest sens.
Faptul că, la rîndul lor, germanii îşi păstrează calmul în condiţii în care vecinii lor europeni ar ieşi imediat în stradă, se datorează şi unei anumite culturi a protestului dar şi unui spirit al vremii.
Azi, cei mai puţini sunt cei care protestează împotriva violării sferei private de către spionajul online fiindcă majoritatea s-au obişnuit cu noile medii, cu reţelele de socializare fără să aibă conştiinţa pericolelor la care se expun exhibîndu-şi secrete personale, preferinţe sau repulsii. Ulrich Sittermann, profesor la Universitatea din Bremen, întrevede la orizont primejdia instituirii unei dictaturi a supravegherii dacă germanii nu vor conştientiza primejdiile şi nu vor evita capcanele existente în spaţiul digital.
Deşi marşurile de protest se lasă aşteptate, expresia consternării provocată de dezvăluirile făcute de Snowden ia forme destul de virulente iar admiraţia faţă de curajul deconspiratorului forme superlative, se poate deduce din lectura scrisorilor trimise pe adresa redacţiei săptămînalului german DIE ZEIT. Majoritatea celor întrebaţi dacă l-ar ascunde pe Snowden au răspuns afirmativ. Nu puţini sunt cititorii care întrevăd unele paralelisme între activităţile de spionaj ale NSA şi Stasi. Unul din cititori şi-a amintit cum fusese urmărit în timpul existenţei RDG, menţionînd că şi acum se simte luat sub lupă dar într-un mod mult mai profesionist, mai rafinat.
Pentru Deutsche Welle, Anna von Münchausen, redactor al săptămînalului DIE ZEIT a încercat să distingă motivele pentru care germanii sunt atît de traumatizaţi de actualul scandal. Pentru ei, memoria celor două dictaturi este încă foarte vie.
Un expert în noile medii, Nico Lumma, a precizat tot pentru DW că imperativul combaterii terorismului a devenit un scop care scuză orice mijloace. Iar în reţeaua internet, tocmai anvergura activităţii NSA este cea care provoacă maximă iritare userilor germani care cer ca Merkel să le spună clar şi răspicat americanilor, că aşa ceva nu mai poate continua. Majoritatea celor care se exprimă sunt preocupaţi nu atît de problematica respectării caracterului inviolabil al datelor personale cît de pierderea unei valori supreme a lumii occidentale: libertatea.
Cînd în 1983 guvernul din Berlinul de Vest a decis organizarea unui recensămînt, oamenii au ieşit cu miile în stradă pentru a protesta, deşi nu li se cerea decît să completeze nişte chestionare relativ simple şi oricum inofensive în raport cu datele lansate de bună voie acum în spaţiul internautic, în reţelele sociale sau în convorbirile telefonice. Date pe care cu acribie, în pofida dimensiunilor lor astronomice, NSA le-a cules din Germania şi le-a stocat, fără să cruţe mai nimic, aşa cum rezultă din dezvăluirile făcute de Snowden.
Şi totuşi, de astă dată oamenii nu au ieşit în stradă ca la recensămîntul din 1983, nici după ce aşa numitul Whistleblower a afirmat că serviciile germane de informaţii ar sta sub aceeaşi plapumă cu partenerii lor americani, opinie citată pe coperta recentului număr al revistei Der Spiegel consacrat acestui scandal lipsit de precedent dar urmat, cu certitudine, de efecte incalculabile.
Deşi nu protestează, germanii sunt profund afectaţi. Un sondaj
de opinie relevă că 4 din 5 persoane chestionate solicită ca Angela Merkel, să iasă din expectativă, să nu mai permită Statelor Unite să joace pe mai departe şi nestînjenit rolul lui Big Brother în Germania şi să adreseze Washingtonului un mesaj categoric în acest sens.
Faptul că, la rîndul lor, germanii îşi păstrează calmul în condiţii în care vecinii lor europeni ar ieşi imediat în stradă, se datorează şi unei anumite culturi a protestului dar şi unui spirit al vremii.
Azi, cei mai puţini sunt cei care protestează împotriva violării sferei private de către spionajul online fiindcă majoritatea s-au obişnuit cu noile medii, cu reţelele de socializare fără să aibă conştiinţa pericolelor la care se expun exhibîndu-şi secrete personale, preferinţe sau repulsii. Ulrich Sittermann, profesor la Universitatea din Bremen, întrevede la orizont primejdia instituirii unei dictaturi a supravegherii dacă germanii nu vor conştientiza primejdiile şi nu vor evita capcanele existente în spaţiul digital.
Deşi marşurile de protest se lasă aşteptate, expresia consternării provocată de dezvăluirile făcute de Snowden ia forme destul de virulente iar admiraţia faţă de curajul deconspiratorului forme superlative, se poate deduce din lectura scrisorilor trimise pe adresa redacţiei săptămînalului german DIE ZEIT. Majoritatea celor întrebaţi dacă l-ar ascunde pe Snowden au răspuns afirmativ. Nu puţini sunt cititorii care întrevăd unele paralelisme între activităţile de spionaj ale NSA şi Stasi. Unul din cititori şi-a amintit cum fusese urmărit în timpul existenţei RDG, menţionînd că şi acum se simte luat sub lupă dar într-un mod mult mai profesionist, mai rafinat.
Pentru Deutsche Welle, Anna von Münchausen, redactor al săptămînalului DIE ZEIT a încercat să distingă motivele pentru care germanii sunt atît de traumatizaţi de actualul scandal. Pentru ei, memoria celor două dictaturi este încă foarte vie.
Un expert în noile medii, Nico Lumma, a precizat tot pentru DW că imperativul combaterii terorismului a devenit un scop care scuză orice mijloace. Iar în reţeaua internet, tocmai anvergura activităţii NSA este cea care provoacă maximă iritare userilor germani care cer ca Merkel să le spună clar şi răspicat americanilor, că aşa ceva nu mai poate continua. Majoritatea celor care se exprimă sunt preocupaţi nu atît de problematica respectării caracterului inviolabil al datelor personale cît de pierderea unei valori supreme a lumii occidentale: libertatea.
