Impozitarea agricultorilor, în situaţia în care agricultura românească nu a reuşit să devină cît de cît performantă, este o măsură a guvernului Ponta care va amputa o serie de proiecte pe cale de a fi fost pornite de agricultori.
Agricultorii români plătesc începînd din acest an impozit pe venit de 16% şi contribuţie pentru sănătate de 5,5% pe o sumă pe care guvernul estimează că aceştia ar cîştiga-o din cultivarea terenurilor şi creşterea animalelor. Sînt exceptaţi de la plata impozitului şi a CAS-ului agricultorii care au mai puţin de două hectare cultivate cu cereale, 1,5 hectare cu leguminoase, 0,5 hectare de vie. La fel, agricultorii care au mai puţin de trei vaci, nouă oi, cinci porci.
Potrivit datelor APIA, 80% din terenurile agricole din România sînt în proprietatea persoanelor fizice. Conform aceleiaşi surse, 670.000 de agricultori primesc anual subvenţii, anul acesta subvenţia de la UE fiind de 142 de euro la hectar.
Subvenţionarea agriculturii româneşti din fonduri europene a crescut de la un an la altul, însă aceasta nu a condus la o dezvoltare constantă şi durabilă a acestui sector extrem de important al economiei. În fiecare an, aproape un milion de hectare de teren arabil rămîn nelucrate, costurile fiind prea mari în raport cu veniturile, în special pentru micii producători agricoli, care nu au resurse financiare pentru investiţii.
Suprafaţa agricolă totală a României este de 13 milioane de hectare, din care peste 8 milioane de hectare este teren arabil. În ultimii ani, au fost vîndute străinilor peste 700.000 de hectare de teren agricol, ceea ce ne situează pe primele locuri în Europa. Începînd cu anul viitor, tranzacţiile cu terenuri agricole vor fi liberalizate. În faţa acestei perspective, preşedintele Traian Băsescu a declarat în mai multe rînduri că ar trebui înfiinţată o agenţie a statului cu drept de preemţiune pentru cumpărarea de terenuri agricole.
În situaţia în care statul român nu a făcut aproape nimic timp de douăzeci de ani pentru sprijinirea agricultorilor şi agriculturii, e greu de presupus că actuala putere politică va înfiinţa o agenţie prin care să se încarce cu probleme rămase nerezolvate de două decenii, de la proiectarea unui sistem de irigaţii pînă la investirea în utilaje agricole performante şi construirea unor depozite pentru cereale, legume, fructe etc.
Deocamdată, un nou sprijin pentru agricultură ne vine tot din partea Uniunii Europene. Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, a declarat că începînd de anul viitor, pentru a fi încurajaţi să-şi arendeze terenurile nelucrate, proprietarii acestora vor primi un plus de 20% din subvenţia de la UE. Această măsură va conduce la scăderea semnificativă a terenurilor lăsate pîrloagă de ani de zile.
Politicienii acuză faptul că valoarea medie a subvenţiei pentru agricultură în Uniunea Europeană este de două ori mai mare decît li se acordă agricultorilor români. Performanţa din agricultura românească este însă şi ea mult sub media europeană, iar subvenţia, oricît ar fi de mare, nu poate ţine locul unor politici guvernamentale coerente de dezvoltare a sectorului agricol.
Populaţia rurală este în mare parte îmbătrînită, iar tinerii care mai trăiesc la sate nu muncesc efectiv pe cîmp, ci cumpără produsele celor în vîrstă la preţuri mici, pentru a le revinde în pieţele oraşelor la preţuri duble.
Programul de revenire a tinerilor la sate pentru a se ocupa de agricultură, prin acordarea unor fonduri guvernamentale, nu şi-a dovedit pînă acum eficienţa. Impozitarea agricultorilor, în situaţia în care agricultura românească nu a reuşit să devină cît de cît performantă, este o măsură a guvernului Ponta care va amputa o serie de proiecte pe cale de a fi fost pornite de agricultori.
Potrivit datelor APIA, 80% din terenurile agricole din România sînt în proprietatea persoanelor fizice. Conform aceleiaşi surse, 670.000 de agricultori primesc anual subvenţii, anul acesta subvenţia de la UE fiind de 142 de euro la hectar.
Subvenţionarea agriculturii româneşti din fonduri europene a crescut de la un an la altul, însă aceasta nu a condus la o dezvoltare constantă şi durabilă a acestui sector extrem de important al economiei. În fiecare an, aproape un milion de hectare de teren arabil rămîn nelucrate, costurile fiind prea mari în raport cu veniturile, în special pentru micii producători agricoli, care nu au resurse financiare pentru investiţii.
Suprafaţa agricolă totală a României este de 13 milioane de hectare, din care peste 8 milioane de hectare este teren arabil. În ultimii ani, au fost vîndute străinilor peste 700.000 de hectare de teren agricol, ceea ce ne situează pe primele locuri în Europa. Începînd cu anul viitor, tranzacţiile cu terenuri agricole vor fi liberalizate. În faţa acestei perspective, preşedintele Traian Băsescu a declarat în mai multe rînduri că ar trebui înfiinţată o agenţie a statului cu drept de preemţiune pentru cumpărarea de terenuri agricole.
În situaţia în care statul român nu a făcut aproape nimic timp de douăzeci de ani pentru sprijinirea agricultorilor şi agriculturii, e greu de presupus că actuala putere politică va înfiinţa o agenţie prin care să se încarce cu probleme rămase nerezolvate de două decenii, de la proiectarea unui sistem de irigaţii pînă la investirea în utilaje agricole performante şi construirea unor depozite pentru cereale, legume, fructe etc.
Deocamdată, un nou sprijin pentru agricultură ne vine tot din partea Uniunii Europene. Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, a declarat că începînd de anul viitor, pentru a fi încurajaţi să-şi arendeze terenurile nelucrate, proprietarii acestora vor primi un plus de 20% din subvenţia de la UE. Această măsură va conduce la scăderea semnificativă a terenurilor lăsate pîrloagă de ani de zile.
Politicienii acuză faptul că valoarea medie a subvenţiei pentru agricultură în Uniunea Europeană este de două ori mai mare decît li se acordă agricultorilor români. Performanţa din agricultura românească este însă şi ea mult sub media europeană, iar subvenţia, oricît ar fi de mare, nu poate ţine locul unor politici guvernamentale coerente de dezvoltare a sectorului agricol.
Populaţia rurală este în mare parte îmbătrînită, iar tinerii care mai trăiesc la sate nu muncesc efectiv pe cîmp, ci cumpără produsele celor în vîrstă la preţuri mici, pentru a le revinde în pieţele oraşelor la preţuri duble.
Programul de revenire a tinerilor la sate pentru a se ocupa de agricultură, prin acordarea unor fonduri guvernamentale, nu şi-a dovedit pînă acum eficienţa. Impozitarea agricultorilor, în situaţia în care agricultura românească nu a reuşit să devină cît de cît performantă, este o măsură a guvernului Ponta care va amputa o serie de proiecte pe cale de a fi fost pornite de agricultori.
