Susţinătorii necondiţionaţi ai Statelor Unite au ales, din interviul acordat de Barack Obama postului public german de televiziune ZDF, secvenţa în care şeful Casei Albe explica lumii că Statele Unite sunt prea mari şi nu pot să aibă servicii secrete mai mici pentru că au şi o responsabilitate ca atare. În mod paradoxal, mulţi dintre cei ce flutură acest pasaj din interviul preşedintelui american se încruntă atunci când Germania încearcă să îşi apere excedentul comercial prin faptul că produsele pe care le propune sunt prea bune pentru a fi refuzate de clienţi.

Deocamdată, războiul comercial se duce la nivelul declaraţiilor, oficialii de la Bruxelles dar şi autorităţile de dincolo de Ocean presând Berlinul cu rugămintea de a nu mai produce cât pot vinde. Între timp, însă, funcţionarii Comisiei Europene au găsit oportun să atace frontal, sugerând eliminarea sintagmei "Made in Germany" de pe produse. Atâta doar că această formulă nu este doar un indiciu geografic ci un veritabil brand naţional iar abandonarea acestuia ar însemna o lovitură sub centură dată poziţiei premium deţinute de antreprenorii germani. "Made in Germany" este, de fapt, de peste 125 de ani sigiliul calităţii germane, în care au încredere nu doar 70% dintre consumatorii germani ci şi clienţii din întreaga lume.

Un brand de succes, dar insuficient

Germany Trade and Invest (GTAI), societatea specializată în marketing pentru comerţul exterior al Germaniei, subordonată Ministerului federal al Economiei şi Tehnologiei, a încercat să evalueze impactul real pe care "Made in Germany" îl mai are. În Rusia, lumea stă încă la locul ei iar produsele marcate ca provenind din Germania îşi păstrează vechiul renume câştigat încă din perioada ţaristă. Internetul trăieşte încă magia calităţii germane, maşinile se vând cu prioritate, chiar şi industria ospitalităţii este plină de titulaturi cu rezonanţă germană. La fel de liniştitoare vin şi veştile dinspre Marea Britanie: de peste un secol, englezii asociază calitatea cu produsele germane iar sondajele indică un trend îmbucurător. Altfel se văd lucrurile în Brazilia: calitatea nu e suficientă, germanilor le-ar trebui un plus de investiţie în comunicare, apropierea de clienţi şi service post-vânzare; "păturile sociale favorizate caută produsele germane; clasa de mijloc nici măcar nu le prea cunoaşte". În China, situaţia e de altă natură: produsele nu mai sunt "made" în Germania ci doar proiectate acolo; eventual părţile componente vin din Germania, asamblarea şi finisajul fiind efectuate în Imperiul Galben. În India, calitatea tehnicii germane fascinează – dar, în schimb, clienţii se feresc de preţurile ridicate. În fine, în Statele Unite, clientela preferă să consume "Made in USA", chiar dacă nu pun la îndoială calitatea germană.

În fine, japonezii: cu toată minuţiozitatea de care dau dovadă şi cu tot boom-ul propriei tehnologii, se dau în vânt după mărcile branduite "Made in Germany". Şi nu este vorba doar despre produsele de larg consum. Dovadă stau numeroasele Oktoberfest-uri şi târgurile de Crăciun din oraşele arhipelagului nipon.