Recoltarea datelor despre utilizatorii de internet nu este o noutate. Cei mai versaţi dintre internauţi ştiu deja că trebuie să se aştepte la reclame apropiate de propriile navigări. Dacă, de exemplu, ţi-ai dorit o canapea ieftină şi ai căutat-o pe net, săptămâni la rând ţi se vor afişa reclame la magazine de mobilă.
Le zice cookies. Tracking-cookies. Sunt un fel de absorbanţi ai urmelor pe care navigatorul le lasă, când încarcă diverse pagini de web. Publicitarii îşi doresc să pună mâna pe aceste date, pentru a putea plasa mai eficient reclamele. Dar şi serviciile secrete le vânează. Mai exact, serviciile de spionaj sunt dornice să colecteze metadate. La fotografiile digitale, aceste metadate sunt informaţii ascunse "în spatele" imaginii şi fac referire la tipul aparatului de fotografiat folosit, la numărul de pixeli ai imaginii sau la timpul de expunere folosit. În cazul fotografiilor făcute cu telefoane inteligente, între metadate se numără şi locul în care a fost făcută poza.
Te ştiu de la prietenul tău!
Pentru serviciile secrete, interesant este să afle pe unde a circulat fotografia: cine cui i-a scris. Căci printre metadate se regăseşte şi expeditorul, adresa destinatarului, momentul trimiterii pozei şi serverul la care era arondat computerul sau smartphone-ul de unde a fost trimis fişierul foto.
Experţii de la Massachusetts Institute for Technology au vrut să ştie câte pot fi aflate despre un internaut din lectura metadatelor. Astfel că au creat o pagină intitulată "NSA yourself" pe care orice navigator cu cont pe Gmail/Google poate afla ce transmit despre el metadatele corespondenţei. Mai mult, chiar, se poate descoperi şi cum comunică între ei tovarăşii de corespondenţă şi cât de mult. Evident că serviciile secrete nu scapă astfel de oportunităţi şi pot stabili conexiuni între diverşi indivizi fără a deschide, măcar, vreun mail.
Asceza, mai bună decât criptarea
Reacţia primară la dezvăluirile lui Edward Snowden a fost, în cazul multora, "nu am nimic de ascuns, să se uite cât vor". Şi, totuşi, odată cu trecerea timpului, utilizatorii de internet devin mai sensibili pe măsură ce interferenţele autorităţilor în sfera privată devin şi ele mai agresive.
Despre aspiratoarele de date şi utilizarea informaţiilor povesteşte şi specialistul IT Jörg Brunsmann, vorbind despre maşini care se ocupă de fiecare parametru în parte pentru a genera analize din care reiese cu cine a schimbat Osama Bin Laden mailuri într-un anume interval de timp. Iar dacă Bin Laden este deja mort, interesanţi sunt cei cu care a corespondat. Evident că din acest moment serviciile sunt interesate şi de conţinutul respectivelor scrisori. Dacă se dovedeşte că o persoană a povestit despre pisici cu fostul inamic public numărul 1, lucrurile rămân fără consecinţe.
"TrueCrypt" sau "GnuPrivacyGuard" sunt două dintre programele care permit criptarea corespondenţei electronice, explică jurnalistul Burkhard Schröder, precizând că, în prezent, prea puţină lume le foloseşte, deşi cele două sunt disponibile online şi uşor de folosit. Singura problemă e că atât expeditorul cât şi destinatarul trebuie să folosească acelaşi program de codare. E drept, în egală măsură, că numai conţinutul mesajului va fi criptat, nu şi pachetul de metadate. Dar nici asta nu ar fi neapărat o idee bună, căci, după cum spune Jörg Brunsmann, dacă ai ascunde adresa destinatarului, cum ar şti poştaşul să livreze scrisoare?
O alternativă ar fi utilizarea Darknetului. Internetul foloseşte reţele "subterane". TOR, de exemplu, trece prin mai multe servere care îşi schimbă periodic adresa. Dar cei mai mulţi utilizatori de zi cu zi folosesc reţelele comune şi lasă, mai mult sau mai puţin, urme. Nu doar reţele de socializare de genul Facebook sau Twitter deschid calea terţilor către datele private ale utilizatorilor, ci şi aplicaţiile pentru telefoane inteligente sau tablete intermediază transferul de informaţii.
Mulţi experţi recomandă o "asceză informaţională": utilizatorii ar trebui, pe viitor, să se gândească de două ori înainte de a posta o dată. Cel puţin până când apărătorilor protecţiei sferei private le va veni o idee de a combate furtul de informaţii prin intermediul metadatelor.
Le zice cookies. Tracking-cookies. Sunt un fel de absorbanţi ai urmelor pe care navigatorul le lasă, când încarcă diverse pagini de web. Publicitarii îşi doresc să pună mâna pe aceste date, pentru a putea plasa mai eficient reclamele. Dar şi serviciile secrete le vânează. Mai exact, serviciile de spionaj sunt dornice să colecteze metadate. La fotografiile digitale, aceste metadate sunt informaţii ascunse "în spatele" imaginii şi fac referire la tipul aparatului de fotografiat folosit, la numărul de pixeli ai imaginii sau la timpul de expunere folosit. În cazul fotografiilor făcute cu telefoane inteligente, între metadate se numără şi locul în care a fost făcută poza.
Te ştiu de la prietenul tău!
Pentru serviciile secrete, interesant este să afle pe unde a circulat fotografia: cine cui i-a scris. Căci printre metadate se regăseşte şi expeditorul, adresa destinatarului, momentul trimiterii pozei şi serverul la care era arondat computerul sau smartphone-ul de unde a fost trimis fişierul foto.
Experţii de la Massachusetts Institute for Technology au vrut să ştie câte pot fi aflate despre un internaut din lectura metadatelor. Astfel că au creat o pagină intitulată "NSA yourself" pe care orice navigator cu cont pe Gmail/Google poate afla ce transmit despre el metadatele corespondenţei. Mai mult, chiar, se poate descoperi şi cum comunică între ei tovarăşii de corespondenţă şi cât de mult. Evident că serviciile secrete nu scapă astfel de oportunităţi şi pot stabili conexiuni între diverşi indivizi fără a deschide, măcar, vreun mail.
Asceza, mai bună decât criptarea
Reacţia primară la dezvăluirile lui Edward Snowden a fost, în cazul multora, "nu am nimic de ascuns, să se uite cât vor". Şi, totuşi, odată cu trecerea timpului, utilizatorii de internet devin mai sensibili pe măsură ce interferenţele autorităţilor în sfera privată devin şi ele mai agresive.
Despre aspiratoarele de date şi utilizarea informaţiilor povesteşte şi specialistul IT Jörg Brunsmann, vorbind despre maşini care se ocupă de fiecare parametru în parte pentru a genera analize din care reiese cu cine a schimbat Osama Bin Laden mailuri într-un anume interval de timp. Iar dacă Bin Laden este deja mort, interesanţi sunt cei cu care a corespondat. Evident că din acest moment serviciile sunt interesate şi de conţinutul respectivelor scrisori. Dacă se dovedeşte că o persoană a povestit despre pisici cu fostul inamic public numărul 1, lucrurile rămân fără consecinţe.
"TrueCrypt" sau "GnuPrivacyGuard" sunt două dintre programele care permit criptarea corespondenţei electronice, explică jurnalistul Burkhard Schröder, precizând că, în prezent, prea puţină lume le foloseşte, deşi cele două sunt disponibile online şi uşor de folosit. Singura problemă e că atât expeditorul cât şi destinatarul trebuie să folosească acelaşi program de codare. E drept, în egală măsură, că numai conţinutul mesajului va fi criptat, nu şi pachetul de metadate. Dar nici asta nu ar fi neapărat o idee bună, căci, după cum spune Jörg Brunsmann, dacă ai ascunde adresa destinatarului, cum ar şti poştaşul să livreze scrisoare?
O alternativă ar fi utilizarea Darknetului. Internetul foloseşte reţele "subterane". TOR, de exemplu, trece prin mai multe servere care îşi schimbă periodic adresa. Dar cei mai mulţi utilizatori de zi cu zi folosesc reţelele comune şi lasă, mai mult sau mai puţin, urme. Nu doar reţele de socializare de genul Facebook sau Twitter deschid calea terţilor către datele private ale utilizatorilor, ci şi aplicaţiile pentru telefoane inteligente sau tablete intermediază transferul de informaţii.
Mulţi experţi recomandă o "asceză informaţională": utilizatorii ar trebui, pe viitor, să se gândească de două ori înainte de a posta o dată. Cel puţin până când apărătorilor protecţiei sferei private le va veni o idee de a combate furtul de informaţii prin intermediul metadatelor.
