În China cea socialistă se poate face avere. Legal şi ilegal. În 2013, firma de consultanţă Boston Consulting Group estima că numărul milionarilor chinezi e de peste un milion – cifră care, de altfel, a şi propulsat ţara pe locul 3 în topul statelor cu cei mai mulţi cetăţeni înstăriţi.
Conform unui sondaj recent la care au participat 400 de milionari chinezi, nu mai puţin de 65% dintre aceştia doresc să-şi părăsească ţara sau măcar să obţină drept de şedere pe teritoriul altui stat, pentru a-şi putea trimite familiile să trăiască acolo, în prima fază. În realitate, peste 30% din persoanele chestionate deţin deja un asemenea permis.
Dar ce îi pune pe fugă pe milionarii Chinei? Kristin Kupfer, de la institutul "Mercator of China Studies in Berlin", enumeră cele trei motive principale: "instabilitatea legislativă şi instituţională, dorinţa de a le oferi propriilor urmaşi un alt mediu de educaţie şi poluarea masivă."
Competiţia pentru migraţia capitalului
Multe ţări s-au adaptat la tendinţele proaspetei categorii de imigranţi. Nu puţine sunt statele care au iniţiat programe speciale destinate chinezilor bogaţi, cărora li se oferă drept de şedere. La schimb, chinezii se obligă să facă investiţii în ţara de adopţie. În competiţia pentru oamenii de afaceri din Orientul Îndepărtat luptă Australia, SUA şi numeroase ţări ale UE.
În Portugalia a început încă din 2012 programul "Visa Gold". Achiziţionarea unei proprietăţi cu o valoare de minimum o jumătate de milion de euro este răsplătită cu drept de rezidenţă permanentă. Anul trecut, peste 90% din participanţii la acest program proveneau din China şi Hong Kong.
În luna septembrie 2013, Spania a lansat un program similar celui din ţara vecină. Grav afectate de criză, Grecia şi Ciprul oferă drept de şedere contra unei investiţii imobiliare de cel puţin 250.000 de euro. În Ungaria, rezidenţa permanentă se poate obţine în schimbul unei investiţii de minimum un sfert de milion de euro, pe cinci ani, la fonduri de stat. Până şi Olanda cea prosperă a intrat în cursa pentru străini avuţi: 1,25 de milioane de euro investite în economie asigură actele de şedere definitivă în ţara lalelelor.
Punctul de plecare: Hong Kong
Faptul că legea din China nu permite scoaterea din ţară a unor sume mai mari de 50.000 de dolari americani anual pare să nu mai aibă nicio importanţă.
Contraste în China
Numai în oazele fiscale din Caraibe există cel puţin 21.000 de firme fictive cu proprietari chinezi, afirmă sinologul Kristin Kupfer. Mulţi bani se scurg în afară şi prin Hong Kong: "Metropola e punctul din care pleacă banii în străinătate."
În China, tendinţa milionarilor de a alege străinătatea e privită cu dezaprobare. "Deng Xiaoping spunea că unei anumite părţi îi este permis să se îmbogăţească, dar numai din muncă cinstită. Din nefericire, majoritatea celor avuţi a făcut avere prin nepotism, deturnare de fonduri şi speculă. Acum îşi pun banii la adăpost în străinătate", explică Zhou Xiaozheng, profesor la Universitatea Populară din Beijing.
Instabilitatea juridică din ţară încurajează, însă, şi migraţia capitalului obţinut pe căi legale. Este cazul antreprenorului Zhang Lan, care a făcut avere cu lanţul de restaurante "South Beauty". Lan a fost chiar şi deputat al Conferinţei consultative politice a poporului chinez de la Beijing. Anul trecut s-a aflat că acesta deţine şi cetăţenia canadiană.
Internauţii chinezi s-au grăbit să-l pună la zid. Kristin Kupfer le-a studiat reacţiile: chinezii care l-au criticat pe Lan făceau parte din categoria celor care, din cauza condiţiilor de trai mizere, ar fi plecat definitiv în străinătate. Dacă ar fi putut.
