Germania acuză românii că profită de sistemul social federal. România, în schimb, nu acuză germanii că profită de preţurile mici ale şcolarizării în facultăţile româneşti.
A existat viaţă şi circulaţie de persoane între România şi Germania şi înainte de 1 ianuarie 2014. Marius Pîşlea se ocupă, de câţiva ani, de completarea locurilor libere din sistemul german de sănătate cu cadre medicale din România. Şi nu doar atât: firma sa facilitează absolvenţilor germani de bacalaureat accesul în facultăţile de medicină, în condiţiile în care tot mai multe ţări vest-europene îşi încurajează, tacit, tinerii să facă studii în Europa de Est, pentru a reduce cheltuielile de formare a profesioniştilor.
"Nu este deloc rău"
Originar din Regensburg, Simon Bonitz (22 de ani) este unul dintre viitorii profesionişti în medicină ai Germaniei care a ales să se şcolarizeze în România – "pentru că în multe ţări este greu să găseşti un loc de studiu la medicină, pentru că România îmi suna destul de bine, pentru că nu este foarte scump să studiezi aici; sigur că existau nişte preconcepţii dar dacă e să fiu sincer, nu este rău deloc aici". A avut cunoscuţi care s-au uitat strâmb la el când le-a spus că va studia în România – despre care, oricum, ştia foarte puţin. "Timişoara este un oraş frumos. Poate nu cel mai frumos, dar, totuşi… Oamenii sunt drăguţi şi atmosfera este occidentală. Aş putea spune că este mai occidentală decât în restul României. Sigur că mai există şi pe aici cerşetori, dar nu sunt neapărat bătători la ochi; şi mai există uneori probleme cu câinii vagabonzi, dar mai degrabă la marginea oraşelor, nu în centru".
La Timişoara studiază medicina 50 de germani
Bonitz nu este singurul german care studiază la Timişoara. Estimează că mai sunt cam 50 – ceea ce face ca cetăţenii Repubnlicii Federale să formeze cel mai numeros grup de cetăţeni străini care studiază în capitala Banatului. Printre colegii lui Bonitz de la secţia de predare în limba engleză sunt mulţi israelieni şi arabi, dar şi italieni. Marius Pîşlea este convins că se poate vorbi despre un fenomen: "Se pleacă de mai mulţi ani. În general, în Germania obţin un loc foarte greu. Dacă nu iau bacalaureatul cu notă foarte mare (măcar cu 1,8) nu prea au şanse să prindă un loc la medicină în Germania. În comparaţie cu alte ţări, în România studiul costă cinci mii de euro pe an, faţă de Ungaria, Polonia sau Cehia unde costă deja 10.000 de euro pe an. Banul joacă rolul principal. Se studiază la jumătate de preţ. Acolo pot studia în germană, pe 10.000 – dar preferă varianta la jumătate de preţ, cu limbă de predare engleză".
Materiile sunt aceleaşi ca şi în şcolile similare din Germania, la acelaşi nivel – dar profesorii, crede Bonitz, ar putea să ştie ceva mai bine limba în care predau, engleza. Universităţile care au ales să exploateze această oportunitate financiară (studenţii străini) nu dispun încă de suficiente cadre didactice care să stăpânească engleza, explică Pîşlea. Handicapul nu este de netrecut, de vreme ce, la capătul a şase ani de studii în România, mulţi aleg să plece în ţări anglofone cum sunt Noua Zeelandă, Australia, Canada sau Statele Unite, acolo unde un medic debutant câştigă de trei ori mai mult decât în Germania. Prin urmare, spitalele germane rămân în continuare descoperite iar spre aceste locuri libere sunt atraşi medicii originari din Europa de Est, foarte mulţi din România dar şi, asemeni lui Bonitz, studenţi germani şcolarizaţi în România. "Aş putea să schimb din anul doi sau trei, să îmi caut un loc la o universitate germană – dar nu cred că vreau. Îmi place mult aici, la Timişoara", mărturiseşte studentul din Regensburg.
Susţinere tacită din partea statului german
Nu doar medicina atrage absolvenţi germani de bacalaureat. "Pe computere vin foarte mulţi, pe IT vin mulţi germani, inginerie. Foarte multe domenii", povesteşte Pîşlea, completând: "E mai ieftin. Fenomenul a luat amploare după 2007, după ce a intrat România în Uniunea Europeană. Cine făcea medicina înainte de a intra România în UE trebuia să dea, apoi, examene de echivalare în Germania. Recunoaşterea automată reciprocă a diplomelor a intrat în vigoare din 2011. De atunci, toate diplomele eliberate de universităţile româneşti după 2011 sunt recunoscute automat în Germania".
E greu de spus dacă este o politică a statelor occidentale însă lui Marius Pîşlea, un lucru îi este clar: "Aici, în Germania, costă foarte mult şcolarizarea unui student. Şi, atunci, există şi tendinţa asta din partea germanilor: acceptă tacit dar sunt fericiţi ca tinerii lor absolvenţi să meargă să studieze în străinătate şi să se întoarcă după aceea în Germania. În Germania, numărul locurilor de studiu la medicină nu s-a mai mărit de vreo 20 de ani. În ţările scandinave, din cauza acestui fenomen (studiul în estul Europei), numărul de locuri de studiu s-a cam înjumătăţit. Luxemburgul deja nu mai are facultăţi de medicină. Pentru stat este mai profitabil să îi trimită în străinătate decât să investească într-un studiu de şase ani". Şi dacă nu se poate vorbi despre o strategie guvernamentală, destul lucruri sugerează că practica este încurajată: nu se oferă burse de studii dar pot să îşi ia credite avantajoase. "Chiar dacă e mai ieftin, tot ajunge la 30.000 de euro doar studiul de şase ani". Ca atare, li se oferă posibilitatea să împrumute bani de la bănci, odată ce confirmă că au primit loc de studiu în străinătate – şi sunt, apoi, păsuiţi cu returnarea creditului până se întorc în Germania şi încep să lucreze ca medici.
