În 2013 s-a produs o răcire considerabilă a relaţiilor dintre Turcia şi UE. Mai ales intervenţia brutală a poliţiei împotriva protestatarilor din Istanbul, nemulţumiţi de proiectata transformare a Parcului Gazi, a produs iritare la Bruxelles. Comisia Europeană intenţiona să deschidă deja din iulie negocierile legate de capitolul 22 privind "politicile regionale şi coordonarea instrumentelor de structură politică", dar Olanda şi Germania s-au opus tocmai din cauza felului în care guvernul turc a reacţionat la demonstraţii.

În plus, controversat rămâne felul în care Ankara interpretează conceptul de libertate a presei. Preşedintele delegaţiei UE pentru Turcia, Maurice Ripert, vorbeşte de existenţa unor neajunsuri la acest capitol. De aceea, el se aşteaptă ca raportul Comisiei, ce va fi publicat pe 16.10, să se refere şi la tentativele politicienilor de a intimida presa, precum şi la atotprezenta autocenzură. Diplomatul francez vorbeşte de asemenea despre o "situaţie mediocră" în privinţa respectării drepturilor omului.

Totuşi, Turcia nu este doar criticată la Bruxelles. Săptămâna trecută UE s-a arătat satisfăcută de noul "pachet democratic" adoptat de Ankara şi a elogiat reformele premierului turc Recep Tayyip Erdogan. Pachetul, calificat drept progres de comisarul european pentru Extindere, Stefan Füle, conferă între altele mai multe drepturi minorităţilor.

Turcia este începând din 2005 candidat oficial la integrarea în UE. Cu toate acestea, interesul pentru Europa se estompează în societatea turcească. Potrivit unui sondaj recent, mai puţin de 50 la sută din turci sunt pentru aderarea la UE. În 2004, trei din patru turci se declaraseră pentru. Totodată, o treime din cei chestionaţi s-au declarat acum strict împotriva integrării. Cu nouă ani în urmă, împotrivă erau doar nouă la sută.

Nici politicienii turci nu mai sunt atât de euro-entuziaşti. Potrivit ministului pentru Integrare Europeană, Egemen Bagis, Turcia nu va deveni probabil niciodată membră a UE. "Privit pe termen lung, sunt de părere că Turcia va avea o situaţie comparabilă cu cea a Norvegiei. Vom îndeplini standardele europene, vom acţiona în strânsă cooperare cu UE, dar nu vom fi niciodată membru cu drepturi depline", a declarat Bagis pentru ziarul turcesc Hürriyet.

Totuşi, din punct de vedere economic, Turcia are nevoie de UE. Potrivit economistului Mustafa Sönmez, este important pentru o ţară să fie membră a UE sau candidată oficială la aderare, când este vorba de investiţii străine. Numai eforturile Ankarei de integrare în structurile europene atrag investitori străini în Turcia, a declarat el pentru DW.

Senem Aydin, politolog, crede că UE este un motor de democratizare a Turciei. "Mai ales în ultimii cinci ani, s-a putut constata că democraţia ar fi avut de suferit în Turcia fără influenţa exercitată de UE", a afirmat ea pentru DW. Totuşi, experta nu crede că noul "pachet democratic" al lui Erdogan va produce o ameliorare a relaţiilor cu UE. Mult mai importantă este în acest sens soluţionarea problemei Ciprului. Or, în absenţa unei soluţionări, Aydin nu crede că negocierile de aderare vor progresa.