1. O străveche virtute britanică

Britanicii se consideră părinţii "raţiunii umane". "Common sense" este o străveche virtute britanică în contrast cu explozia emoţională a italienilor sau a francezilor care, din cauza patosului lor şi a atitudinii bătăioase, trec drept oameni mai puţin rezonabili. În schimb, britanicii decid cu capul nu cu inima. Sau nu este aşa? Şi n-ar fi deloc rezonabil să dezbini Europa numai din cauza unei proaste dispoziţii.

2. Fără experimente, vă rugăm!

Unul dintre principiile de viaţă ale britanicilor este reticenţa la schimbări. "Don't rock the boat" sună principiul şi se aplică de la locul de muncă până la politică. Dacă nu e neapărat nevoie, nu trebuie schimbat nimic. Principiul domneşte nu numai în Casa Regală ci şi în disfuncţionalul sistem sanitar britanic, în metroul londonez veşnic nerenovat sau pe aeroportul Heathrow încă neextins.

3. Scoţia ameninţă cu Scoxit

Alex Salmond este considerat cel mai isteţ politician scoţian. Şi dacă părintele Partidului Naţional Scoţian ameninţă cu părăsirea Regatului, nu e deloc bine. Desigur, nu toate îi ies cum îşi propune. La primul referendum a pierdut. Dar dacă Salmond ameninţă că cel târziu la doi ani după un eventual Brexit şi scoţienii vor fi chemaţi din nou la urne în legătură cu Regatul Unit, britanicii ar mai trebui să se gândească puţin dacă vor să rămână cu o ţară de mărimea Slovaciei sau nu. Fiindcă pericolul este ca şi Irlanda de Nord şi Wales să urmeze exemplul Scoţiei.

 

4. It's the economy, stupid!

Campania în favoarea menţinerii ţării în UE nu le permite britanicilor să piardă din vedere consecinţele neplăcute unui eventual Brexit. Fiecare cetăţean ar fi mai sărac cu 4000 de lire sterline pe an, estimează ministrul Finanţelor George Osborne. Ţara ar intra în recesiune şi s-ar zbate acolo ani de zile. Însă argumentul suprem care-i afectează atât sufleteşte cât şi la portofel pe britanici: preţul imobilelor va scădea cu 18%. Un dezastru! Fiindcă bunăstarea britanicilor se datorează mai ales preţurilor care cresc în continuu pe piaţa imobiliară. "My home is my castle", spun englezii referindu-se la asigurarea lor pentru bătrâneţe. Problema preţurilor la locuinţe este existenţială.

5. Piaţa financiară se clatină

Câţiva directori de bancă s-au întrebat discret dacă, în cazul ieşirii ţării din Uniune, ar mai rămâne la Londra. În fond, mai există şi Parisul sau Frankfurtul… După Brexit lira sterlină ar scădea brusc. Se discută cum s-ar putea proteja investitorii împotriva deprecierii monedei naţionale. Niciun bancher nu-şi doreşte turbulenţe pe piaţa financiară. În fond, criza financiară s-a încheiat, iar afacerile merg bine. Aşadar, fără schimbări! (vezi punctul 2)

6. Spaime şi scenarii

Argumentele de natură externă nu prea contează, însă lucrul acesta nu-l împiedică pe premierul David Cameron să ofere lămuriri: Brexitul ar fi echivalent cu o lovitură la adresa securităţii naţionale. Explicaţii venite după vizita lui Barack Obama la Londra în care şeful Casei Albe le-a spus britanicilor verde-n faţă că SUA nu vor face eforturi suplimentare de sprijinire a Regatului. Nici economic, nici în chestiuni de apărare. Altfel spus, dacă britanicii ies din UE, rămân orfani în lumea asta periculoasă. Până şi şefii serviciilor secrete au avertizat că fără cooperare cu "prietenii" de pe continent, viaţa va deveni mult mai periculoasă în aceste vremuri marcate de terorism. Prea multă izolare politică e ca şi cum ai urmări un film horror în toiul nopţii, de unul singur. Începi să nu mai fii sigur dacă ai închis uşa de la intrare sau nu.

Boris Johnson

7. Boris ist out!

Boris Johnson a fost unul dintre politicienii preferaţi ai britanicilor. Cu părul vâlvoi şi comoara sa de citate latine, Johnson părea irezistibil. Şi imbatabil. Ca lider al taberei pro-Brexit, nimeni nu credea că ar putea fi învins într-o dezbatere televizată. Însă Johnson a cam forţat nota. S-a autofaultat cu afirmaţiile sale referitoare la originea keniană a preşedintelui Obama şi cu suspiciunea că UE e un cuceritor la fel de aprig ca Hitler.

8. Dumnezeu ni i-a dat pe meşterii polonezi!

De când pemierul Tony Blair le-a deschis polonezilor uşa Uniunii, sute de mii de polonezi s-au mutat în Marea Britanie. Cei mai preţioşi sunt, însă, meşterii în domeniul construcţiilor. Şi fiindcă britanicii tot timpul vând şi cumpără, renovează sau modernizează, muncitorii polonezi au mereu de lucru. Dacă Brexitul ar însemna şi plecarea acestei categorii de personal, sectorul construcţiilor s-ar prăbuşi.

9. Singur în cabina de vot

Sondajele au devenit irelevante. Mai ales la ultimele alegeri din Marea Britanie unde s-a constatat cât de uşor pot câştiga conservatorii chiar dacă laburiştii păreau să aibă un avans considerabil. Ori britanicii mint în sondaje, ori în joc intră un alt factor: singurătatea din cabina de vot. Acolo alegătorul e singur, înarmat numai cu un pix şi un bilet de vot pe care trebuie să marcheze "da" sau "nu". Şi poate tocmai acolo, în cabina de vot, începe şi el să se întrebe dacă nu cumva toată agitaţia asta cu Brexitul n-a fost decât o idee proastă…

 

10. Casele de pariuri ştiu

Cine cunoaşte, într-adevăr, pulsul naţiunii sunt pariorii. Nu-şi pot permite să stea deoparte câtă vreme îşi câştigă banii din pariuri. Mai bine până şi experţii de pe pieţele financiare s-ar orienta dupa casele de pariuri decât după sondajele oficiale. Şi majoritatea agenţiilor la care britanicii pariază, în rest, pe cai, fotbal, bebeluşi regali sau alegerea un nou Papă catolic sunt în majoritate (80%) pentru menţinerea ţării în UE şi 20% pentru Brexit. Prin urmare, cine are îndoieli ar trebui să consulte casele de pariuri. Ele ştiu cel mai bine.