În România, salariul minim pe economie a crescut de la 1 ianuarie 2023 la 3.000 de lei, față de 2.550 de lei, cât era anterior. Însă această sumă reprezintă salariul brut, din care se scad taxele și impozitele. Astfel, angajatul primește un salariu net de 1.898 lei.
Chiar și după această majorare, România rămâne pe unul dintre ultimele locuri în UE când vine vorba de nivelul salariului minim lunar. Doar în Bulgaria și Ungaria nivelul acestui venit minim este mai scăzut decât în țara noastră.
Luxemburgul stă cel mai bine
Pe primul loc în Europa, se află Luxemburg, unde un muncitor are un salariu minim garantat de aproape 2.400 de euro, adică peste 11.800 de lei. 22 dintre cele 27 de state comunitare au un salariu minim pe economie impus prin lege, măsură care protejează muncitorii cei mai vulnerabili.
Însă până la sfârșitul lui 2024, toate țările din UE sunt obligate să adopte astfel de salarii minime pe economie, care să reprezinte cel puțin 60% din câștigurile brute medii la nivel național.
Venitul minim la nivel european devine obligatoriu până la 31 decembrie 2024
România trebuie să implementeze venitul minim european adecvat până în 2024, iar salariatul român va avea doar de câştigat, fiindcă venitul său minim ar creşte simţitor.
Analiști Ernst & Young România susţin că digitalizarea, noile forme de muncă atipice, globalizarea, alături de consumerismul exacerbat, au erodat şi au remodelat piaţa muncii, generând discrepanţe mari între anumite domenii, atunci când este vorba despre venituri.
Nivelul salariului, stabilit de fiecare țară în parte
Realizatorii analizei precizează că nu toate ţările UE vor avea acelaşi venit minim adecvat. Fiecare stat va stabili nivelul acestuia în funcţie de condiţiile sociale şi economice, puterea de cumpărare, nivelul productivităţii şi evoluţiile indicatorilor macroeconomici la nivel naţional, însă având drept ghid tocmai prevederile directivei europene şi principiile pe care aceasta le cuprinde.
Astfel, ţările care deja au un salariu minim pe economie stabilit se angajează să modifice nivelul acestuia după o formulă care să asigure un trai decent, să fie în concordanţă cu rata inflaţiei şi să poată acoperi coşul de cumpărături minim pentru diverse bunuri şi servicii necesare (fără însă a se limita doar la lista celor esenţiale, ci să poată acoperi adiţional chiar şi anumite cheltuieli dedicate bunăstării şi derulării unor activităţi recreaţionale, culturale, educaţionale sau sociale).
