Uniunea Europeană a adoptat Directiva 2024/1233, care obligă statele membre să emită permise unice pentru muncă și ședere. Această directivă reîmprospătează și simplifică prevederile unei directive anterioare din 2011, având ca scop facilitarea procesului de admitere și integrare a resortisanților țărilor terțe în statele membre ale UE.
Țările UE, obligate să emită permise unice pentru muncă și ședere
Directiva recent adoptată, care trebuie transpusă până în 2026, stabilește o procedură administrativă pentru obținerea de permise unice, acordând simultan dreptul de muncă și dreptul de ședere în UE și instituind un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe.
Până acum, statele membre ale UE au avut reguli și proceduri diferite pentru admiterea și șederea lucrătorilor din afara UE, ceea ce a creat un sistem fragmentat și complicat. Noua directivă își propune să remedieze această situație, introducând o procedură unică de solicitare și un set comun de drepturi, în vederea asigurării unui tratament egal și facilitării integrării lucrătorilor pe piața muncii europene.
Această inițiativă este importantă pentru menținerea atractivității UE pentru lucrătorii calificați din afara blocului comunitar, având un impact pozitiv asupra creșterii economice și a deficitului de forță de muncă în anumite sectoare.
Politică de migrație echitabilă
De asemenea, directiva urmărește să promoveze o politică de migrație mai echitabilă și mai eficientă, în conformitate cu valorile europene privind drepturile fundamentale.
România, ca stat membru al UE, trebuie să transpună aceste reglementări în legislația națională până la data limită stabilită, respectiv 21 mai 2026. Aceasta implică ajustarea procedurilor și a legislației existente pentru a se conforma standardelor europene și pentru a proteja drepturile lucrătorilor din țările terțe.
Drepturi comune pentru lucrătorii din țările terțe
Directiva instituie o procedură unică de solicitare. Astfel, resortisanții țărilor terțe pot solicita un singur permis care să combine dreptul de ședere și de muncă, simplificând procesul administrativ.
De asemenea, se stabilesc drepturi comune pentru lucrătorii din țările terțe, comparabile cu cele ale cetățenilor UE, inclusiv în domeniul educației și al securității sociale.
Statele membre sunt obligate să elibereze permisele într-un interval rezonabil, pentru a nu întârzia accesul pe piața muncii, iar procedura de solicitare a permisului trebuie să fie transparentă și nediscriminatorie.
Mai mult, directiva permite titularilor unui permis unic să schimbe angajatorul și să rămână pe teritoriul statului membru în caz de șomaj temporar, pentru anumite perioade.
Aceste prevederi sunt fundamentate pe ideea de a asigura un tratament echitabil pentru lucrătorii din țările terțe, incluzând aspecte legate de condițiile de muncă, egalitatea de tratament și accesul la mecanisme de protecție împotriva abuzurilor.