Cifrele de afaceri ale firmelor de demolări s-au triplat în ultimii doi ani, pe fondul înmulţirii proiectelor imobiliare care au ales ca amplasamente terenurile unor foste fabrici. De pe harta Bucureştiului au dispărut, în ultimii ani, zeci de clădiri, în mare parte ctitorii comuniste în ruină sau destul de aproape de această stare. „Circurile foamei“ din Lujerului, Vitan sau Rahova, fabrica de lapte Mioriţa, întreprinderile Granitul sau UMEB, toate au fost demo
Cifrele de afaceri ale firmelor de demolări s-au triplat în ultimii doi ani, pe fondul înmulţirii proiectelor imobiliare care au ales ca amplasamente terenurile unor foste fabrici.
De pe harta Bucureştiului au dispărut, în ultimii ani, zeci de clădiri, în mare parte ctitorii comuniste în ruină sau destul de aproape de această stare. „Circurile foamei“ din Lujerului, Vitan sau Rahova, fabrica de lapte Mioriţa, întreprinderile Granitul sau UMEB, toate au fost demolate pentru a face loc unor centre comerciale. Altele, ca Semănătoarea sau Suveica, au fost dărâmate pentru ca pe terenul pe care îl ocupau să se ridice blocuri de birouri sau de locuinţe.
Dar Capitala este departe de a avea monopolul demolărilor. Pe Valea Prahovei, de exemplu, au fost dărâmate, total sau parţial, fabricile de hârtie din Buşteni şi cele de postav şi sticlă din Azuga, pe amplasamentul cărora ar urma să apară centre comerciale, hoteluri sau locuinţe. La Piteşti, pe cele 20 de hectare pe care altă dată se întindea Rolast urmează să se construiască un hipermarket şi un cartier rezidenţial, iar pentru Tehnofrig din Cluj au fost obţinute deja avizele de demolare. Tot pentru a fi înlocuite cu alte tipuri de imobile sau, pur şi simplu, pentru că erau în pericol de prăbuşire, au fost transformate în moloz diverse obiective industriale din toată ţara, de la Cernavodă la Turda şi de la Botoşani la Zimnicea.
Demolatorii nu mai fac faţă comenzilor
Creşterea numărului de proiecte în care sunt implicaţi demolatorii români se vede şi în rezultatele financiare. Apolodor, de exemplu, cea mai mare companie din domeniu, a avut în 2005 o cifră de afaceri de 18 milioane de euro, în 2006 a atins 35 de milioane de euro, iar în 2007 – 50 de milioane de euro. „Profitul a crescut, anul trecut, cu 14% faţă de 2006“, dezvăluie Radu Ouatu, directorul general al companiei. El mai spune că, pe măsură ce piaţa se dezvoltă, se înmulţesc şi provocările. „Un contract cu Lafarge a cuprins demolarea, la Hoghiz, printre altele, a 32 de silozuri de ciment înalte de 50 de metri şi a patru coşuri de fum de 75 de metri, totalizând 195.000 de metri cubi de beton“, spune Ouatu. Cât despre intervenţia de la Casa Radio din Bucureşti, aici grosimea pereţilor armaţi cu bare de oţel şi cu profile metalice a făcut aproape imposibilă dislocarea betonului numai cu mijloace mecanice sau pirotehnice, fiind necesară utilizarea unei metode speciale, mai povesteşte el.
Şi pentru actorii mai mici piaţa a fost generoasă în ultima vreme. „Au crescut foarte mult comenzile. Uneori, pur şi simplu, nu mai facem faţă şi, de aceea, simt nevoia să mai investesc în nişte utilaje. Până atunci, dacă se suprapun comenzile, apelăm la colegii de la alte firme“, arată Stelian Ulmeanu, director general al Vas Trans Inter.
Chiar şi pentru cei nou apăruţi lucrurile merg bine. Lucian Hănţescu, director tehnic la Implozia Star din Botoşani, companie înfiinţată anul tecut, spune că a efectuat deja demolări în toată ţara. „Avem avantajul că lucrăm cu foste cadre militare cu experienţă în pirotehnie. În plus, pentru a ne atrage clienţii am oferit preţuri un pic mai mici sau servicii complementare gratuite, cum ar fi evacuarea deşeurilor“, declară el.
După fabrici, se pregătesc vechile blocuri
Boom-ul din domeniu ar trebui să se reflecte şi asupra furnizorilor de utilaje specializate. Dacă unii se laudă cu dublări ale numărului contractelor de vânzare sau închiriere, alţii sunt ceva mai ponderaţi. „Pentru moment, nu am înregistrat o creştere semnificativă a comenzilor faţă de anul trecut“, spune Dumitru Popa, directorul Bega Utilaj Construcţii SA. „Însă, să nu uităm că este un an electoral, şi asta a adus o uşoară temperare a activităţii din domeniu. Sperăm ca după ce trec alegerile să fie din ce în ce mai multe cereri de închirieri, având în vedere că echipamentele de acest gen sunt foarte scumpe şi nu şi le permite oricine“, afirmă el.
Specialiştii văd în roz viitorul afacerilor legate de demolări. „Având în vedere că terenurile disponibile sunt din ce în ce mai rare, este clar că, în anii ce vin, vom asista la tot mai multe demolări“, crede analistul imobiliar Radu Zilişteanu. El mai spune că dacă deja a devenit o banalitate dărâmarea construcţiilor industriale dezafectate, nu peste mult timp vom vedea şi primul bloc comunist, a cărui stare tehnică precară va determina demolarea şi înlocuirea lui cu o clădire nouă.
ETAPELE DEMOLĂRII
După recuperarea tuturor obiectelor sau materialelor ce pot fi refolosite (tâmplărie, instalaţii, utilaje etc.), clădirea este culcată la pământ cu explozibili, bile de fier sau excavatoare cu foarfecă. Fundaţiile rămase sunt şi ele sparte şi extrase din sol. Urmează mărunţirea deşeurilor rezultate, eventual cu separarea metalelor, care pot fi valorificate ca fier vechi, încărcatul în camioane şi transportul la groapa de gunoi.
Capital – Editia nr. 21, data 28 mai 2008