Florin Călinescu, un nume emblematic în peisajul artistic românesc, își revizuiește amintirile din copilărie cu o căldură specială, având ca fundal satul din apropierea Timișoarei, unde a crescut alături de bunici. În cadrul podcastului „Tare de Tot cu Viorel Grigoroiuu”, actorul de 68 de ani a evocat cu nostalgie anii formativi, plini de muncă și lecții de viață. Călinescu reflectează asupra modului în care acele experiențe l-au influențat, subliniind că amintirile din acea perioadă au fost esențiale în conturarea caracterului său și în formarea valorilor care îl ghidează și astăzi.

Florin Călinescu, o viață de poveste în satul bunicilor

Florin Călinescu, un nume binecunoscut în lumea artistică românească, a venit pe lume în Timișoara, dar și-a petrecut anii copilăriei în mediul rural, alături de bunicii săi.

Chiar și la 68 de ani, el își amintește cu nostalgie de mesele simple și delicioase pregătite de bunici, de resursele limitate de care dispuneau și de munca pe care o desfășura în gospodărie.

Cu o profundă recunoștință, actorul susține că nu ar schimba pentru nimic în lume amintirile din copilărie, evidențiind influența acelor clipe asupra formării sale ca individ.

Vacanțe pline de lecții de viață

Florin Călinescu nu a avut parte de vacanțe exotice, cum ar fi cele în Bali sau Maldive, ci de momente autentice, petrecute alături de oi.

Mâncarea sa preferată era mămăliga cu untură, un preparat simplu, dar plin de savoare. Actorul subliniază că toate experiențele din acei ani timpurii au contribuit la conturarea caracterului său, ajutându-l să devină omul puternic și responsabil care este astăzi.

În cadrul podcastului „Tare de Tot cu Viorel Grigoroiu”, Călinescu a împărtășit amintiri din viața sa de la țară, evocând vremurile în care bunicii săi se îngrijeau de gospodărie.

„Aveam un cuțit ruginit. Nu apăruse inoxul. Avea un cotor de lemn, un cuțit cu care făceai toate operațiunile în gospodărie. Lingurile cu furculițele nu existau, nici de lemn, nici de altceva. În primul rând, se mânca cu mâna. În afară de vreo fiertură sau o zeamă, restul, totul se mânca întins. Îți făceai un boț de mămăligă și înmuiai în untură. Totul era cu untură”, își amintește el cu o nostalgie evidentă.

Această descriere a adus la viață o lume în care tehnologia nu exista, iar fiecare activitate era realizată manual.

Adevărata fericire la țară

Pe lângă amintirile legate de mâncare, Călinescu povestește și despre bucuria de a petrece timpul desculț pe câmp, fără griji.

” Și acum, de câte ori pot, mă duc și stau acolo pentru că simt acut umblatul ăla desculț de prin sfârșitul lui martie, aprilie. Ni se luau ciorapii și încălțările și umblam desculți prin paiele alea tăiate”, spune el, surprinzând astfel esența libertății trăite în acele zile.

Chiar dacă, la vremea respectivă, îi părea greu să lucreze în gospodărie, acum își dă seama de importanța acelor momente.

Actorul consideră că toate aceste trăiri au fost esențiale pentru dezvoltarea sa personală.

„Tot ce am trăit m-a făcut responsabil și m-a ajutat să fiu un adult puternic”, a declarat el, aducând o notă de recunoștință în reflecțiile sale.

Această viață simplă, dar plină de lecții valoroase, a fost tot ceea ce a avut nevoie pentru a-și construi viitorul.

Un loc plin de amintiri prețioase

Florin Călinescu își amintește și despre tradițiile din familia sa, cum ar fi cele legate de pregătirea mâncării.

„Când străbunicii mei trăiau un porc, o oaie sau o găină sau mâncam lobodă, știr și urzici, nu aveau de niciunele pe ele. Nu era nici în atmosferă, nici în pământ. Ei nu făceau agricultură cu pesticide, cu nimic.

Din cauza asta, dar nu ca să trăiesc eu 100 de ani. Mă întorc la viața pe care am cunoscut-o până la 7-8 ani și după aceea în fiecare vacanță de vară”, a povestit el, rememorând vremurile în care hrana era naturală și sănătoasă.

El subliniază că nu exista un consum de pesticide și că produsele erau cât se poate de autentice, ceea ce reprezenta o realitate pe care a prețuit-o enorm.

Pentru Călinescu, acea perioadă de vacanță la țară a fost, în mod special, o aventură.

„Aia era Ibiza mea, aia era Maldive pentru mine, Bali meu. Trei luni pachet, mă punea pe tren și la țară. Păscut oi, gârlă, izlaz. Astea au fost excursiile mele și mulțumesc lui Dumnezeu. Atunci uram pentru că devenisem orășean, dar alea m-au făcut cine sunt astăzi, să am controlul vieții. Astăzi, odată scăpat pe toboganul vieții, te-ai dus pe copcă”, a afirmat el, reflectând asupra impactului pe care aceste experiențe l-au avut asupra sa.

Aceste amintiri, chiar dacă simpliste, au fost cele care i-au modelat viața și perspectiva asupra fericirii.