În acelaşi timp, sursele tradiţionale de finanţare pentru bănci – adică alte bănci şi investitorii instituţionali (companii susţinute de fonduri de pensii sau companii de asigurări) – sunt tot mai secătuite pe măsură ce criza europeană se intensifică.
Această situaţie pune băncile într-o poziţie disperată de a strânge lichidităţi pentru a supravieţui. Primul plan a fost vânzarea activelor toxice. Dar, potrivit consultantului economic Gareth Gore, această variantă a eşuat, deoarece dorinţele cumpărătorilor nu s-au întâlnit cu oferta avansată de bănci.
Creditorii vor să îşi lichideze activele toxice la valoare lor contabilă, pentru a nu avea pierderi care să le secătuiască şi mai mult capitalul. Cumpărătorii, de cealaltă parte, vor oportunităţi, şi cunosc faptul că timpul joacă în favoarea lor.
În acest moment, băncile se orientează spre Planul B şi anume ingineriile financiare, spune Gore. Mai exact, băncile îşi împachetează activele toxice, leagă aceste portofolii cu o fundă frumoasă, şi folosesc aceste „blocuri“ de active drept garanţii suplimentare, cu care pot obţine credite de urgenţă de la Banca Centrală Europeană. Cu alte cuvinte, asistăm la un nou joc de securizare pre-criză.
Chiar dacă băncile europene pot găsi soluţii pentru a obţine fondurile care să le asigure supravieţuirea, ele încă plănuiesc să reducă semnificativ volumul de credite pe care sunt dispuse să le acorde. Pe de o parte este un lucru înţelept pentru bănci, iar pe de altă parte este o ştire rea pentru economie.
Potrivit lui Gore, marile bănci europene precum Société Générale şi BNP Paribas au promis să îşi reducă portofoliile de active toxice, eşalonat, cu circa 5.000 mld. euro pe parcursul următorilor trei ani, un volum de mărimea Bank of America, JP Morgan şi Citigroup, combinate.
Dacă alţi creditori nu vor putea umple această diferenţă (puţin probabil), această contrabalansare de active va comprima sever stocul de credite din economia europeană.
Citiţi comentariul lui Gareth Gore.
SURSA: Business Insider
