Combinatul siderurgic este la un pas de colaps. Societatea galateana functioneaza la mai putin de jumatate din capacitate, nu dispune de lichiditati pentru finantare, iar produsele sale isi fac loc tot mai greu pe piata mondiala. Cauzele pentru care cel mai mare producator de produse plate din sud- estul Europei se apropie de dezastru nu sunt de ordin tehnic, asa cum au incercat ani la rand sa ne convinga administratorii companiei. Intr-adevar, actuala productie ar putea fi realizata cu 18-20 de mii de salariati, fata de cei 28.000 care lucreaza acum la Sidex. Chiar si liderii sindicali recunosc ca restructurarea a fost amanata in mai multe randuri. Dar asta s-a intamplat tocmai pentru a acoperi adevaratele cauze ale declinului prin justificari cum ar fi protectia sociala a galatenilor. Totusi, la pretul la care Sidex produce tabla groasa, cheltuielile cu personalul salarizat inutil ar putea fi acoperite prin vanzarea productiei la preturile pietei mondiale. Dar, contractele comerciale incheiate de administratorii din ultimii noua ani ai societatii nu au permis acest lucru.
Comertul a ingropat Sidex in datorii
Activitatea comerciala este, de fapt, principala cauza pentru care firma a ajuns in aceasta situatie financiara. Contractele semnate cu partenerii interni sau externi in favoarea acestora au subminat atat pozitia financiara, cat si pozitia pe piata a combinatului. In prezent, Sidex este acuzat de dumping pe pietele din America Centrala, America de Nord si Europa. Dar la baza acestor vanzari sub pretul pietei mondiale stau tot contractele incheiate de administratorii combinatului cu partenerii externi. Ultimul contract de acest tip, incheiat in octombrie 1997 intre Sidex si Sidex International, a ingropat combinatul in datorii si l-a pus sub observatie pentru dumping pe piata europeana.
Sidex International este o firma mixta cu sediul la Londra, la care actionari sunt grupul de firme Balli (60%) si Sidex SA (40%). Infiintarea firmei a fost o conditie impusa de un grup de banci de investitii, pentru ca societatea galateana sa primeasca un credit revolving de 100 de milioane dolari, pentru finantarea productiei si exportului. Sidex International urma sa opereze in regim de casa de comert, pentru o importanta parte din exporturile si importurile derulate de firma galateana. Numai in 1998, prin Sidex International s-au derulat 40% din exporturi si 60 % din importurile de materii prime ale combinatului. Practic, contractul dintre Sidex si firma mixta a permis monopolizarea de catre aceasta din urma a activitatii comerciale a combinatului.
Administratorii au semnat in favoarea grupului Balli
Din cele sase case de comert prin care firma galateana isi vinde produsele pe pietele externe, Sidex International beneficiaza, conform contractului, de un comision de 3% din valoarea facturilor pentru orice operatiune, fata de numai 1,2 %, comisionul acordat pentru celelalte case de comert : Metanef, Metagrimex, Sidex Trading, Metal Importexport, Uzinsider. In plus, combinatul mai plateste un comision suplimentar de 1% pentru Metal Importexport, pentru formalitati de import-export si de transport naval al produselor. Reprezentantii actionarului roman in AGA la Sidex International nu au avut niciodata acces la documentele prin care firma mixta stabileste preturile de import de materii prime pentru Sidex sau la documentele de vanzare a produselor. Astfel, pentru importul de minereu pe care Sidex International l-a adus de la CVRD din Brazilia, firma braziliana ofera disconturi de 10-12 % pentru contracte pe termen de un an, asa cum a avut Sidex. Totusi, pretul la care Sidex International a adus minereu la combinatul galatean era la nivelul preturilor stabilite pentru contracte ocazionale. In plus, taxa de navlu, care este in general de 4-5 dolari/tona, era stabilita de firma mixta la 9 dolari/tona, obtinand dintr-un singur transport un profit de aproximativ 600.000 de dolari. Stabilirea preturilor pentru exporturi era facuta tot de Sidex International, prin tot felul de completari, pentru fiecare actiune in parte. S-a ajuns astfel in situatia ca societatea producatoare sa nu stabileasca nici preturile de import pentru materii prime, nici cele de export pentru tabla, desi firma mixta trebuia sa fie numai comisionar. In schimb, pierderile rezultate din diferentele de pret rezultate din variatia preturilor pe piata mondiala erau suportate de combinat, aceasta optiune fiind acceptata de semnatarii contractului.
Actualul presedinte al Consiliului de Administratie de la Sidex SA, Petrisor Peiu, sustine ca derularea acestui contract in detrimentul combinatului galatean a fost posibila cu acordul celor care au reprezentat interesele firmei romane in Sidex International. Astfel, Petrisor Peiu afirma ca reprezentantii intereselor firmei Sidex in diferite perioade – Dorin Stan (fost director comercial la Sidex, Gheorghe Ionescu (reprezentantul FPS in AGA), Florentin Sandu si Flavius Moldovan (fost manager la Sidex) – au favorizat decapitalizarea companiei romane prin acceptarea conditiilor contractuale impuse de Balli prin intermediul firmei mixte Sidex International. Invitat cu doi ani in urma sa participe la negocieri cu bancile de investitii la Geneva, Petrisor Peiu a constatat ca Dorin Stan s-a asezat la masa tratativelor alaturi de reprezentantii grupului Balli si a sustinut interesele acestora. Desi prezent la negocieri, Petrisor Peiu a vazut documentul semnat pentru finantare, cu cele doua banci – Credit Suisse First Boston si Paribas – numai la aeroport, desi discutiile de la Geneva ajunsesera la un anumit moment intr-un punct mort.
Cum a fost conceputa
decapitalizarea Sidex
Sidex International aducea materii prime din Brazilia si Rusia la pretul pietei mondiale sau peste aceste preturi, desi pentru contracte atat de mari obtinea disconturi substantiale. Pentru aceste importuri, facturarea transportului se efectua la 9 dolari/tona, fata de o medie de 4-5 dolari pe tona, practicata de celelalte case de comert. Pentru aceste importuri, Sidex International incasa un comision de 3 %, plus un comision de 1 % acordat casei de comert Metal Importexport pentru acte si taxe intermediate.
Pentru contractele de export, Sidex International achita catre combinat 70 – 90 % din valoarea facturii, urmand ca diferenta sa fie achitata dupa vanzare. Combinatul galatean isi asuma riscul ca marfa sa fie vanduta la un pret mai mic decat pretul pietei, urmand sa suporte aceste diferente de pret, desi contractele de vanzare nu erau niciodata negociate de Sidex. Sidex International a derulat contractele de vanzare a produselor Sidex prin intermediul unor firme la care actionar era tot grupul Balli. Astfel, pe relatia Italia, otelul era vandut la un pret sub cel al pietei mondiale, catre MAG Steel. Din primele trei initiale, A vine de la Alaghband Hassan, persoana cu functie si actionar in Balli, iar G de la Gordona, o persoana care a elaborat un studiu tehnic asupra combinatului galatean pentru bancile care au acordat creditul revolving. Pe relatia SUA, circuitul include doua firme, respectiv Balli North America si Webco, cu acelasi actionar. Astfel, grupul Balli nu a fost interesat sa obtina profit pe societatea Sidex International, deoarece prin aceste contracte toate profiturile din activitatea comerciala a Sidex erau transferate in conturile altor firme din cadrul grupului. Rezultatul acestor operatiuni a fost, conform administratorilor firmei Sidex International, acumularea de catre firma romana a unor datorii catre societatea mixta, de 52 milioane dolari. Partea romana nu recunoaste valabilitatea acestor datorii, sustinand ca Sidex International mai are de platit combinatului aproximativ 21 milioane dolari, rezultati din diferentele ce ramaneau de platit dupa furnizarea produselor, diferente pe care Sidex International nu le-a achitat niciodata. Partea romana nu recunoaste datoria reclamata de firma mixta, deoarece aceasta nu a eliberat niciodata documente justificative din care sa rezulte aceste datorii catre administratorii Sidex SA, desi combinatul este actionar la firma mixta. r
Grecea a intocmit r
un raport-compunerer
Raportul intocmit de Corpul de Control al Guvernului condus de Ovidiu Grecea, asupra situatiei financiare a combinatului galatean, este extrem de evaziv. In multe situatii, justificarile prezentate in raport sunt puerile. Astfel, in raport se afirma ca „side letter”-ul care modifica prevederile initiale ale contractului de finantare nu este datat si inregistrat, dar a fost intocmit in aceeasi zi cu contractul! Mai mult, raportul sustine ca Sidex are o datorie de 52 milioane dolari la Sidex International, dar documentele nu au fost vazute de cei ce au efectuat controlul, deoarece ele „se afla, in mod firesc si normal, la sediul din Londra al firmei mixte”.r
Persoanele care au efectuat controlul au uitat, oare, ca, in calitate de actionar, Sidex are dreptul sa detina copii dupa documentele Sidex International?r
Raportul Corpului de Control se axeaza exclusiv pe contractele dintre Sidex si Sidex International. Dar aceste contracte nu au fost singurele care au generat pierderi combinatului galatean. Nu exista in raport nici o alta referire la vreo alta firma capusa, din cele peste 1.600 cu care combinatul are contracte. Petrisor Peiu sustine ca nu s-a gasit formula de finantare prin care sa se gasesca actionariatul acestor parteneri de afaceri ai Sidex. Dar valoarea totala a acestei finantari nu depaseste 50 de milioane lei, bani pe care combinatul ii pierde la fiecare zece minute de activitate productiva. Totusi, actualul presedinte al Consiliului de Administratie recunoaste ca o astfel de verificare ar putea aduce multe surprize. Intr-o declaratie anterioara, Petrisor Peiu afirmase chiar ca ar fi vorba despre anumite personalitati implicate in contracte comerciale cu Sidex. Totusi, raportul prezentat Executivului nu face nici o referire la acest aspect. Si nici nu sunt analizate contractele de furnizare pentru energie si gaze naturale, considerate de actualii administratori ca fiind defavorabile combinatului galatean. tr