Statul şi-a crescut gradual expunerea pe sectorul rezidenţial, odată cu adâncirea crizei economice, atât prin măsurile luate prin programul „Prima Casă“, cât şi prin Agenţia Naţională pentru Locuinţe (ANL) şi a ajuns în prezent să joace cel mai important rol pe piaţă. Cât de necesară este însă intervenţia statului şi cum poate influenţa acesta industria imobiliară?
Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea, a anunţat în momentul numirii sale în noua funcţie că intenţionează să construiască, în următorii 3 ani, circa 100.000 de locuinţe pentru tineri, prin programele ANL, şi să vândă circa 9.000 de locuinţe construite tot prin ANL, la un preţ mediu de 40.000 de euro pe unitate, proces care ar aduce în bugetul agenţiei circa 360 mil. euro necesari pentru derularea programelor de construcţie din acest an.
În condiţiile în care vânzările de locuinţe noi localizate în ansambluri de peste 200 de unităţi au scăzut anul trecut cu 63% în comparaţie cu 2008, doar un număr de 1.300 de tranzacţii fiind încheiate, statul construieşte lunar 350 de unităţi prin ANL. La sfârşitul anului trecut, oferta de apartamente noi nevândute era de 9.000 de unităţi, provenind fie direct de la dezvoltatori (6.000), fie indirect, de la investitori (circa 3.000).
„Pe termen scurt şi într-o perioadă în care nimeni nu pompează banii în zona imobiliară, intervenţia statului e vitală. Bineînţeles că această practică nu este o variantă pe termen lung. ANL-ul, chiar dacă e de stat, nu plăteşte terenul pe care construieşte şi vinde ieftin, e important că vinde. Acum e important să vinzi, să rulezi bani în economie, chiar dacă beneficiul către societate e de doar 80% şi nu de 100%. Dacă construcţia şi vânzarea de locuinţe construite prin ANL măreşte plaja cererii, să lăsăm statul să ne facă locuinţele, pentru că atât ne permitem“, a declarat pentru capital.ro Andrei Diaconescu, partener al casei de investiţii Capital Partners.
Măsurile adoptate de stat nu ajută economia
Programele derulate în prezent de către guvern au marşat încă de la începutul lor pe importanţa stimulării economiei reale. Chiar dacă majoritatea jucătorilor din mediul privat salută iniţiativele statului, măsurile adoptate până acum nu au atins încă viaţa companiilor din industrie.
„În această perioadă e necesară intervenţia statului, dar măsurile luate nu sunt dintre cele mai strălucite. Ar fi trebuit adoptate reglementări care să încurajeze iniţiativa privată, cum ar fi reducerea TVA, majorarea plafonului de garantare prin «Prima Casă» sau subvenţionarea dobânzilor pentru cumpărătorii de locuinţe. Este ştiută diferenţa de calitate între construcţiile făcute de stat şi cele realizate de investitorii privaţi, nu cred că mişcările pe zona ANL vor ajuta în vreun fel mediul privat“, a menţionat George Mărgescu, managing director în cadrul Cefin Real Estate.
Încrederea în stat
Potrivit lui Daniel Tudor, head of real estate division în cadrul Volksbank, implicarea statului în industria imobiliară dă un plus de încredere cererii care trebuie să depăşească un prag psihologic, ce nu ţine de lipsa banilor.
„Programul ANL nu ar trebui privit ca un competitor pentru piaţă, pentru că e nişat pe un segment cu clienţi low-end. Un dezvoltator face proiecte de categorie medie şi ţine cont de calitatea construcţiei. ANL-ul poate să influenţeze piaţa, dar nu e un competitor. Cred că rolul statului ca garant pentru finanţări imobiliare va funcţiona şi după ce piaţa îşi va reveni, pentru că nu este neapărat ca fondurile acestea să stea în vistierie“, a explicat Tudor.
Chiar dacă piaţa nu priveşte locuinţele ANL ce urmează a fi scoase la vânzare ca pe o competiţie, preţul acestora este de trei ori mai mic decât cel al locuinţelor de pe piaţa liberă.
