„Companiile au obligaţia să îşi verifice lanţurile de furnizori şi să ia măsuri pentru a preveni finanţarea conflictelor armate şi încălcarea drepturilor omului”, a explicat Anna Backmann din partea campaniei europene Stop Mad Mining. În mai 2015 Parlamentul şi-a exprimat sprijinul pentru o schemă obligatorie de „due diligence” care să se aplice la topitorii, la importatorii de metale şi la „industria din aval” – cei care utilizează metale în produsele lor. „Doar dacă întregul lanţ de furnizori este inclus în reglementare pot fi consumatorii europeni siguri că nu sprijină fără să vrea conflictele violente din lume, cumpărând telefoane, laptopuri, calculatoare sau maşini”, a adăugat Anna Backmann.
De asemenea, potrivit lui Michael Reckordt de la PowerShift, în prezent chiar şi China aplică standardele de „due diligence” ale OCDE. ”Ei fac acest lucru voluntar, dar pentru întregul lanţ de furnizori. Este ridicol dacă astfel Europa este lăsată în urmă de China într-o problemă esenţială de drepturile omului”, a spus Reckordt. Unele state membre UE sprijină o reglementare strictă, obligatorie. Suedia şi Germania, de pildă, şi-au anunţat public sprijinul pentru introducerea unor cerinţe de raportare obligatorii. De asemenea şi unele corporaţii Europene multinaţionale, cum ar fi Telenor – o companie norvegiană de telecomunicaţii – şi Novo Nordisk – o companie farmaceutică daneză, şi-au afirmat sprijinul pentru reglementarea obligatorie.
Campania „Stop Mad Mining” („Stop mineritului iresponsabil”) susţine reglementarea privind schema obligatorie de „due diligence” care să asigure faptul că toate companiile care importă în Europa minereuri, metale şi produse ce conţin astfel de materiale îşi verifică lanţurile de furnizori. Extracţia materiilor prime care se află în bunurile noastre de consum este de multe ori asociată cu distrugerea mediului, încălcări ale drepturilor omului şi finanţarea conflictelor armate. Aurul, tantalul, staniul şi tungstenul (3TG) sunt extrase în zone afectate de conflicte din Republica Democrată Congo, Republica Centrafricană, Myanmar şi Columbia, dar şi în alte regiuni afectate de conflicte şi zone de risc din lume. Aceste metale ajung în telefoanele, laptopurile şi maşinile pe care cetăţenii UE le cumpără în fiecare zi.
Din acest motiv, printr-un mare pas înainte, membrii Parlamentului European au votat în data de 20 mai pentru o reglementare fermă şi obligatorie care să oblige companiile care introduc în Europa produse 3TG – sub orice formă – să le obţină într-un mod mai responsabil. Cu toate acestea, decizia privind legislaţia finală se va lua printr-o negociere continuă tip „trialog” între Parlamentul European, Comisia UE şi reprezentanţii Statelor Membre.
