Pentru a caracteriza evolutia economiei romanesti in anul 1998, statistica utilizeaza un indicator complex - produsul intern brut, obtinut ca o suma a mai multor valori.Scaderea inregistrata, de -7,3% in 1998 nu poate fi automat pusa pe seama productiei, atat timp cat valoarea bunurilor si serviciilor incorporate in consumul final al populatiei a avut un trend crescator. Cresterea cu peste 60% a veniturilor salariale in 1998 a generat o sporire a puterii de cumparare reale cu, 5,3%, a acestei ca
Pentru a caracteriza evolutia economiei romanesti in anul 1998, statistica utilizeaza un indicator complex – produsul intern brut, obtinut ca o suma a mai multor valori.
Scaderea inregistrata, de -7,3% in 1998 nu poate fi automat pusa pe seama productiei, atat timp cat valoarea bunurilor si serviciilor incorporate in consumul final al populatiei a avut un trend crescator. Cresterea cu peste 60% a veniturilor salariale in 1998 a generat o sporire a puterii de cumparare reale cu, 5,3%, a acestei categorii a populatiei. In acelasi timp, activitatea din zona economiei paralele echivaleaza cu peste o cincime din valoarea PIB, constituind o alta sursa de venituri. Ramane de vazut daca actuala politica fiscala excesiva nu va impinge in subteran o parte tot mai mare din economia reala.
Se pune totusi intrebarea: ce componenta a PIB a produs scaderea sa in 1998. Raspunsul este: deficitul relativ mare al balantei comerciale. In anul 1998 s-a produs prima scadere in valoare absoluta a exporturilor, din ultimii opt ani, gradul de acoperire a importurilor de catre exporturi coborand de la 81% in 1997 la 76,1%, in termeni FOB/FOB.
Identificarea mai exacta a cauzelor scaderii PIB permite o abordare mai realista a solutiilor. Constatam ca soldul negativ al balantei comerciale echivaleaza cu 8% din PIB obtinut in 1998, in timp ce intreaga sa scadere a fost de numai 7,3% in 1998. De remarcat este faptul ca, potrivit metodologiei de calcul dupa cheltuieli, tarile cu balanta comerciala excedentara adauga PIB la celelalte realizari din economie si viceversa.
Lipsa de competitivitate a ofertei romanesti poate fi explicata, pe de o parte, prin factori de productie – intarzierea restructurarii, cu toate consecintele sale (costuri, management, marketing), iar pe de alta parte, prin factori de politica economica (stimularea exporturilor, promovarea prin consiliere a producatorilor iesiti in pantaloni scurti pe piata externa, realizarea unor programe macroeconomice de ridicare a calitatii, introducerea designului, ridicarea calitatii prezentarii la targuri si expozitii etc.).
Deficitul comercial FOB/CIF a fost in anul 1998 de 3,5 miliarde USD, iar FOB/FOB, de 2,6 miliarde USD.
Insasi structura deficitului comercial comporta un comentariu, in sensul ca diferenta intre valoarea CIF a importurilor – 11.821 milioane USD – si valoarea FOB a lor – 10.906 milioane USD -, respectiv diferenta de peste 900 milioane USD cheltuieli de transport si asigurare a marfurilor, nu era absolut necesar a fi cheltuita.
Aceste cheltuieli in crestere se produc atat din cauza deteriorarii continue a mijloacelor de transport (disparitia treptata a flotei maritime, uzura fizica si morala a flotei aeriene, a parcului feroviar), cat si a lipsei de preocupare a firmelor importatoare de a angaja mijloace de transport romanesti. Nu ar fi lipsit de interes sa se extinda, similar cu acordarea comenzilor de stat producatorilor interni si nu importatorilor, procedura ca acolo unde este posibil, contractele de transport sa fie incheiate cu case de transport romanesti. Insasi piata interna a transporturilor rutiere este concurata neloial de firme straine de transport. La fel in ceea ce priveste asigurarile. In sfarsit, la comentariul asupra PIB – 1998 s-ar mai adauga faptul ca „veniturile din capital, obtinute de stat sub forma excedentului brut de exploatare in societatile la care statul este proprietar, nu se regasesc in bugetul de stat. Ni se semnaleaza din strainatate – Dyonisius Fota, Germania (Adevarul economic nr. 11/1999) – ca, numai in 1997, a fost eludata in intocmirea bugetului de stat suma de 4,3 miliarde dolari excedent de exploatare. Verificand aceasta afirmatie pe baza datelor CNS asupra conturilor nationale, constatam ca in intervalul 1991-1995 excedentul brut de exploatare a inregistrat valori intre 25% si 30% din PIB.
Dintre cele 6.593 de societati comerciale existente in portofoliul FPS in 1995, 4.980 erau profitabile si, ca atare, au generat profit insusit de FPS sub forma de dividende. La acesta se adauga profitul obtinut de regiile autonome ale statului. Din totalul excedentului de exploatare in 1995, de 17.631 miliarde lei, sectorului de stat i-a revenit, dupa ponderea in economie, 55%, adica 9.697 miliarde lei, respectiv 3,7 miliarde USD, la cursul de atunci al dolarului.
In 1998, ponderea statului in economie a fost de circa 46% din valoarea PIB, ceea ce ar insemna ca ii revine 46% din excedentul brut de exploatare, de circa 84.687 miliarde lei (pastrand proportiile din intervalul 1991-1995). Cum sectorul privat are, de regula, o rata a profitului dubla fata de cel de stat, rezulta ca o treime din excedentul brut de exploatare ar reveni statului, adica 26.000 miliarde lei, sau 2,3 miliarde USD, o suma nu tocmai de neglijat. Unde ar putea fi? Cu aceasta suma s-ar putea acoperi deficitul balantei comerciale, cu voia FPS, stapanul sectorului de stat.