Realitatea bate filmul în ograda Agenției Naționale de Transplant și nu numai. Tentaculele sunt plecate și către oameni în funcții importante din ministere. Iar grupul care a reușit să pună școala de transplant românească pe butuci, și care aproape că a și reușit, încearcă să convingă românul că sănătatea se poate cumpăra cu bani și e mai bună când ea vine din străinătate.
Unde au dispărut donatorii?
Așa cum a arătat EVZ, în exclusivitate, pe 20 august, metodele folosite de mafia transplantului cât și declinul datorat acesteia, 2018 va reprezenta încă un an slab în acest domeniu. Surse de încredere ne spun că dacă în 2017 au fost doar 65 de donatori în moarte cerebrală (3,25 de donatori la un milion de locuitori), comparativ cu 2016, când au existat 124 de donatori (6,2 donatori la un milion de locuitori), 2018 se va încheia cu o cifră estimativă de 40 de donatori, unul dintre cele mai slabe rezultate din istoria ANT. O cifră care reflectă, de fapt, mii de oameni agățați de o ultimă șansă la viață, lăsați să moară.
Dr. Doina Hrehoreț, singura femeie din Sud-Estul Europei care realizează transplant de ficat, la Insitutul Clinic Fundeni, sub coordonarea profesorului dr. Irinel Popescu, ne explică: „E evident, conform cifrelor publicate de ANT, că rata de accept de donare e aceeași și în anii de glorie, când s-au înregistrat 130 de donatori- cadavru, și în anii în care s-au înregistrat doar 60. De la locul faptei, din spital, văd că lumea este interesată de subiect și e empatică cu familiile care își oferă acceptul de donare și cu cei care au nevoie de donator. Însă a scăzut numărul pacienților declarați în moarte cerebrală. Această activitate ține de medicii anesteziști din Terapie Intensivă, unde de regulă sunt internați pacienții în stare gravă”, ne spune dr. Doina Hrehoreț . „Acest lucru se datorează agresiunilor la care sunt supuși medicii din ATI pe diverse motive superficiale, pe interpretări greșite și pe baza faptului că nu există norme clare, avizate prin Hotărâre de Guvern. De ani de zile stau normele la semnat. Atunci, între a da cu subsemnatul în fața procurorilor și a face aceste acte medicale… Nu toată lumea are nervi de oțel”, a conchis chirurgul.
Au existat, în anii 2012-2016, foarte multe centre de donare, dar care și-au retras activitatea, fie pentru că li s-a luat acreditarea, fie pe baza unor șicane de genul „de ce aveți aparatul EKG în secția de Neurologie și nu în ATI”, chestiuni fără relevanță medicală sau de importanță, dar care puteau fi un motiv pentru a pune un coordonator de transplant, un anestezist sau un neurolog pe drumuri la DNA, ceea ce s-a și întâmplat. Nu s-a găsit greșeală sau vină niciodată, însă mesajul era clar.
Spital din Brașov: 2012 a cerut acreditare, a primit-o în 2016
Spitalul „Sf.Constantin“ din Braşov a obținut cu greu acreditare. Medicul Bogdan Moldovan declara pentru Cotidianul în urmă cu un an: „Primele demersuri pentru acreditare au început în octombrie 2012 şi am obţinut acreditarea în aprilie 2016. Nu am simţit niciun moment dorinţa de ajutor din partea autorităţilor, ci mai degrabă sentimentul că suntem nişte intruşi care deranjăm. Misiunea principală a Agenţiei Naţionale de Transplant ar trebui să fie una de facilitator şi de mentorat, de punere în contact a tuturor (puţinilor) specialişti în domeniu şi de ajutor în lansarea de noi centre”.
Mai mult, lipsa unui statut legislativ care să protejeze medicii de asemenea abuzuri și lipsa motivării personalului, prin lipsa de resurse și insinuarea și perpetuarea publică a unor false idei precum traficul de organe, numindu-i indirect sau chiar direct pe acești chirurgi „traficanți de organe”, a rupt circuitul transplantului în România, ștergând mai bine de 5 ani de progres. „A ajuns ca o activitate care necesită ani de specializare și resurse să îți fie frică să o faci. Probabil, după publicarea noii legi a transplantului, cu norme cu tot, lucrurile vor începe să intre pe un făgaș normal. Actualmente, oamenii de la ANT trimit formulare traduse stângaci din engleză în română, n-au logică și se vede că nu au nicio legătură cu domeniul. Se spunea că ar vrea ei să preia frâiele listelor de donatori și receptori. Atunci ar fi cel mai mare haos, cred că astfel am pierde și puținele organe pe care le avem. Medicul face muncă de statistician, diverse scoruri, asigură minim trei receptori pentru fiecare organ, e o muncă foarte complexă, nu doar o bifă în calculator. Vede că pacientul are 100 de kilograme, iar donatorul are 30 de kilograme… Întotdeauna responsabilitatea e a celui care face transplant”, ne-a explicat un coordonator care a preferat, după trei drumuri făcute „aiurea și degeaba” la DNA să își păstreze anonimatul, de teama unui al patrulea. „Motive se găsesc să te cheme, unde nu e lege, e hărțuire în toată regula, dar cine să facă ceva? Ce motiv ar putea exista ca acele norme să nu fie semnate de atâția ani? Întreb retoric, bineînțeles!”, mai spune sursa.
În fruntea argumentelor foștilor miniștri ai Sănătății, Vlad Voiculescu este de departe cel mai vocal. În acest sens, el a spus că „românii vor în afară!”, pentru a convinge lumea că în România nu se face bine transplant sau este chiar imposibil de făcut. L-a mai amuțit performanța celor de la Spitalul Sfânta Maria, cu două transplanturi pulmonare reușite până acum. Circumstanțele tragediei de la Colectiv au fost și ele folosite pentru a genera dorința oamenilor de a avea parte de tratament în străinătate pe banii statului român, nu de a se investi și a fi dezvoltat sistemul medical românesc. Realitatea este asta: „Românii preferă, de exemplu, Austria. Câți pacienți români ajung să fie transplantați în Austria? Nicio țară nu face mai multe transplanturi străinilor decât propriilor cetățeni. Și nicăieri în lume nu există o listă de donatori mai mare decât cea a receptorilor. Deci, în primul rând, ei își rezolvă pacienții lor. Ce facem? Închidem transplantul în România și așteptăm să ne preia Austria 10 pacienți din 1.000? Atacați sunt medicii care fac transplant, nu ANT ca instituție, iar fără medici, cine rămâne să facă transplant? Se pârjolește tot fără să se cunoască adevăratele consecințe”, mai spune coordonatorul de transplant consultat.
Noua lege oferă drepturi și în sectorul privat
Legea transplantului este acum dezbătută și actualizată în viziunea noii conduceri ANT. În varianta propusă spre aprobare, apar două modificări importante, care se referă în primul rând la implicarea clinicilor private în procedură. Noua formulă permite decontarea transplantului în clinicile private și le vor permite să facă transplant și de la donorul-cadavru, nu doar de la donorul-viu, ca până acum. Noua formulă a legii ar putea intra în vigoare până la sfârșitul anului.
Gheorghe Tache, rupt de realitate
Președintele Asociației Transplantaților din România, Gheorghe Tache, a declarat pentru Sănătatea Buzoiană că „noua Lege a transplantului ar trebui să asigure o mai bună informare a pacienților și aparținătorilor în privința activității de transplant, pentru a încuraja donarea de organe, fără de care activitatea de transplant nu se poate desfășura”, insinuând că oamenii refuză să-și dea acceptul pentru donare din cauza lipsei de informații. Totodată, cifrele publicate de Agenția Națională de Transplant îl contrazic, arătând că refuzul de donare în rândul populației este foarte mic. În numele pacienților transplantați, Gheorghe Tache spune că „ar trebui să fie create mai multe centre de transplant. Ne dorim ca şi activitatea de transplant privat să aibă mai mult acces pe această arie”. În contrast cu spusele lui stau zecile de centre de transplant care ba nu au primit acreditare, ba au fost obligate să se retragă.
