Atitudinea revanșardă a lui Putin, spre deosebire de cea a majorității naționaliștilor de dreapta, a provocat o conflagrație geopolitică, iar riscurile războiului se amplifică.
Criticii lui Putin susțin că în decizia lui Vladimir Putin de a invada Ucraina nu a fost vorba nici despre extinderea NATO, nici despre teza falsă a „denazificării” Kievului, ci despre zelul intransigent al unui imperialist al secolului al XXI-lea, arată un comentariu publicat de Washington Post.
Un conflict de naționalisme concurente
Cu ocazia comemorării a 350 de ani de la nașterea țarului Petru cel Mare, Vladimir Putin s-a comparat cu cel care a reușit să extindă Imperiul Rus și să facă din el principala putere în Marea Baltică şi un protagonist important pe scena europeană. Este știut că în Rusia, Ziua Victoriei marchează un conflict de naționalisme concurente, subliniază publicația americană.
„Petru cel Mare a purtat Marele Război Nordic timp de 21 de ani”, a spus Putin după ce a vizitat o expoziție dedicată țarului. „Există impresia că, luptând cu Suedia, a cucerit ceva. Nu a cucerit nimic, a recuperat. Nu cucerea nimic, de fapt recupera”, a afirmat Vladimir Putin.
Războaiele lui Petru cel Mare și creșterea teritorială au ajutat la crearea imperiului rus de mai târziu, împingându-i granițele în zonele Finlandei, în nord, și în Marea Neagră, în sud. Bătălia de la Poltava, citată de Putin, a fost cea în urma căreia forțele ruse au dat o grea lovitură ambițiilor continentale ale Suediei în Europa, notează Washington Post.
Petru cel Mare, idolatrizat de Putin
Președintele rus a făcut apoi aluzie la „operațiunea specială” continuă din Ucraina, pe care, alături de armele de propagandă ale Federației Ruse, a conturat-o ca pe un conflict de „recuperare” a unor teritorii ale Rusiei, chiar dacă invadarea Ucrainei marchează o încălcare gravă a reglementărilor la nivel mondial. Războiul a dus la distrugeri de orașe, pierderi de vieți omenești și perturbări ale sistemului financiar mondial.
„El recupera şi întărea” ţara, a adăugat liderul de la Kremlin. „Din câte se pare, ne revine şi nouă să luăm înapoi şi să întărim țara” a adăugat el, făcând aluzie la ofensiva rusă în Ucraina.
Putin l-a idolatrizat ani la rând pe monarhul rus din secolul al XVIII-lea și ține cu sfințenie, pe biroul său de la Kremlin, o statuetă din bronz a țarului. Într-un interviu din 2019 pentru Financial Times, Putin afirma că Petru cel Mare „va trăi atâta timp cât cauza lui este încă vie”.
La acea vreme, ziarul britanic a interpretat că această „cauză” ar putea fi păstrarea „sferei de influență” a Moscovei alături de o alanță precum NATO, tot mai mare.
Discurs alimentat de ostilități istorice
Dar conflictul din Ucraina scos la lumină un lucru foarte adânc înrădăcinat în psihicul lui Putin: o poveste a viitorului mitic, care înlocuiește orice ambiție geopolitică și care a pus Rusia pe un curs sângeros al coliziunii cu Occidentul.
Pentru Putin, Ucraina este o parte inseparabilă a poveștii ruse; este locul în care creștinismul ortodox a intrat în tradiția rusă de mai bine de un mileniu și, ulterior, a devenit un leagăn al civilizației ruse. Să nu uităm că Putin a precedat invadarea Ucrainei cu un discurs alimentat de ostilități istorice, în timp ce a negat cu înverșunare suveranitatea de facto a Ucrainei.
Putin nu este singurul pătruns de „idealuri istorice”
Rusia nu este singura țară în care liderii naționaliști sunt pătrunși de astfel de „idealuri istorice”. Intolerantul prim-ministru al Ungariei, Viktor Orban, contestă granițele create de Tratatul de la Trianon după Primul Război Mondial și se referă des la o„Ungarie Mare” în Balcani. Naționaliștii turci deplâng Tratatul de la Sèvres, care a sfâșiat Imperiul Otoman și a micșorat amprenta Turciei în Orientul Mijlociu.
Istoricii și comentatorii politici ar califica aceste îndemnuri drept „revanșarde” sau „iredentiste”, politicienii fiind cei care alimentează toate aceste teorii despre teritorii furate în urma unor tratate și comunități separate de granițe nedrepte.
Dar atitudinea revanșardă a lui Putin, spre deosebire de cea a majorității naționaliștilor de dreapta, din alte părți, a provocat acum o conflagrație geopolitică, conchide publicația americană.