Recent, soția lui Bruce Willis a vorbit despre un semn timpuriu al bolii de care suferă actorul: bâlbâiala. Experții susțin că demența frontotemporală în sine nu provoacă bâlbâială.

Cu toate acestea, problemele de vorbire asociate pot agrava o bâlbâială existentă. De asemenea, anumite semne timpurii pot duce la modificări ale personalității, comportamentului sau funcției motorii, transmite Health Line.

S-a crezut că i-a revenit bâlbâiala din copilărie lui Bruce Willis

Potrivit Emmei Heming Willis, demența frontotemporală (FTD) cu care a fost diagnosticată vedeta din ”Die Hard” a fost considerată, inițial, o revenire a bâlbâielii din copilărie.

Emma Heming Willis a explicat: „În copilărie, a avut o bâlbâială gravă. A mers la facultate, unde un profesor de teatru i-a spus:„Am ceva care te va ajuta”.

Ea a adăugat că, din acel moment, Bruce Willis a făcut primul pas spre actorie, deoarece și-a dat seama că poate memora ușor un scenariu și își poate spune replicile fără să se bâlbâie.

„Bruce a avut întotdeauna o bâlbâială, dar s-a priceput să o acopere”, a spus ea. Deci, când a început să aibă dificultăți de vorbire, părea că totul face parte din bâlbâiala lui.

Niciodată nu mi-aș fi putut imagina că există o formă de demență care poate afecta un om atât de tânăr”, a declarat Heming Willis.

Cât de comună este bâlbâiala ca semn de avertizare al demenței frontotemporale

Stephanie Jeret, logoped, fondatorul ”Speak with Stephanie”, a spus că bâlbâiala nu este asociată în mod obișnuit cu FTD.

Ea spune că această condiție afectează în principal capacitatea oamenilor de a înțelege și de a folosi limbajul.

„De exemplu, Bruce Willis a avut bâlbâială de dezvoltare, care, probabil, a persistat până la vârsta adultă”, a spus Jeret.

„Este posibil să fi avut anumite strategii pentru a o gestiona, dar odată cu apariția FTD, se poate să fi avut o regresie a abilităților lingvistice, ceea ce duce la bâlbâială ca simptom al unui declin, decât un simptom direct al FTD”, explică ea.

Jason Krellman, neuropsiholog și profesor asistent de neuropsihologie la Columbia University Irving Medical Center, adaugă:

„Bâlbâiala în sine nu este considerată un prim simptom tipic. Bâlbâiala ar putea fi cauzată de simptome timpurii mai frecvente, cum ar fi probleme în găsirea cuvintelor și construcția propozițiilor sau modificări în capacitatea persoanei de a articula cuvintele”.

Schimbările de personalitate sau funcționarea motrică sunt observate de la începutul bolii

Potrivit lui Krellman, schimbările de personalitate și comportament, limbaj sau funcționarea motrică sunt observate chiar de la începutul dezvoltării FTD.

„Oamenii pot deveni retrași sau impulsivi, rigizi și necomunicativi din punct de vedere social”, a spus el. „Pot avea dificultăți în găsirea cuvintelor înțelegerea unor cuvinte. Pot avea spasme, tremor sau slăbiciune”, adaugă el.

Semne de avertizare FTD

Krellman a adăugat că poate fi o provocare atât pentru pacienți, cât și pentru medici, să știe în mod clar dacă anumite probleme sunt simptome ale FTD sau fac parte din procesul natural al îmbătrânirii, au legătură cu stresul și problemele psihologice sau, ca în cazul lui Willis, sunt semne ale altei afecțiuni medicale.

„De exemplu, dificultatea de a găsi cuvintele este o trăsătură comună a îmbătrânirii cognitive normale, modificările motorii se pot datora unor probleme musculo-scheletice, cum ar fi artrita, iar  unii oamenii au tendința de a se izola social sau de a deveni irascibili”, a spus el.

„În plus, FTD poate apărea lent și poate progres treptat, încât s-ar putea să nu observi diferențele imediat”, a spus Krellman.

Cu toate acestea, oamenii ar trebui să ia legătura cu un medic de fiecare dată când au nelămuriri, ținând cont de faptul că persoana însăși ar putea să nu observe schimbările.  Medicul de familie poate face o evaluare inițială pentru a decide dacă trimite pacientul la un consult neurologic.