Acesta subliniază că drepturile omului încă nu sunt respectate, regimul abuziv domină, iar libertatea presei în Turcia este zdruncinată, economia nu pare să dea semne să se stabilizeze sau să se revitalizeze. Analistul şi-a exprimat opinia privind uciderea jurnalistului saudit Jamal Khashoggi în Consulatul saudit de la Istanbul, dar şi despre viitorul regimului lui Recep Tayyip Erdoğan.
Capital: Care este opinia dumneavoastră asupra a ceea ce s-a întâmplat cu jurnalistul saudit ucis în Turcia?
Ionuţ Cojocaru: Este un caz care a cutremurat întreaga lume, pentru că modul de rezolvare a problemei, dacă pot să spun aşa, este unul total ieşit din tipare. Era un jurnalist care lucra la un cotidian de prestigiu, încerca să transmită anumite afaceri ale statului saudit, era acreditat în zona Turciei. Detaliile sunt oarecum nesemnificative, având în vedere că până la urmă modalitatea în care s-a terminat totul este ieşită din comun. Jurnalistul, din ce am vorbit cu colegii din Turcia, a mers la consulatul statului său, avea de gând să divorţeze, pentru aceasta a mers la consulat, restul ştim foarte bine cum s-a întâmplat, a intrat şi nu a mai ieşit.
El era monitorizat oarecum de serviciile turceşti, cel puţin lui Erdogan i-a convenit foarte mult situaţia respectivă, pentru că, prima dată, Arabia Saudită a încercat să ducă vina către statul turc. După înregistrări, n-a mai avut ce să facă şi a trebuit să accepte situaţia aşa cum era.
Capital: Credeţi că a fost atras într-o capcană, adică el se ducea des în Turcia? Nu locuia în Statele Unite?
I.C.: Locuia în SUA, dar venea foarte des, deoarece Turcia şi, în special, Istanbulul reprezintă un punct de interes, atât pentru jurnalişti, pentru oamenii de afaceri cât şi pentru serviciile secrete, şi Istanbulul este oarecum văzut puţin mai ferit şi o zonă retrasă în comparaţie cu statele din zona Turciei şi majoritatea sunt în zonă, iar jurnaliştii, dacă vor să-şi obțină informaţii sau să se întâlnească cu oameni care joacă un rol important în relaţiile internaţionale din zonă sunt oarecum nevoiţi să meargă la Istanbul. De aceea, Istanbulul este pentru jurnalişti şi nu numai un punct de atracţie.
Capital: Din ce ştiţi dumneavoastră, în istoria nu neapărat recentă, au mai avut loc crime în consulate, indiferent din partea cărui stat erau? S-a mai întâmplat?
I.C.: Este o bună întrebare. Nu ştiu. N-am cercetat acest aspect, dar sunt convins că dacă s-au întâmplat, n-au apărut în presă.
Capital: În ce situaţie s-ar afla acum Turcia faţă de celelalte state din regiune? Ştiu că nu au foarte mulţi prieteni şi aparent, Erdogan sau turcii în general, nu au de-a face cu această crimă, nu?
I.C.: Politica externă a lui Erdogan s-a schimbat la 180⁰, de la zero probleme cu vecinii, care era doctrina enunţată de fostul ministru de externe, Ahmet Davutoğlu, la, am putea spune, ‘atâţia vecini, atâtea probleme’. Ţineţi bine minte faptul că Turcia, de fiecare dată când a ales, a ales greşit. A mizat pe Frăţia Musulmană în Egipt, a mizat diferit în Maroc, a intrat oarecum de partea cealaltă în Libia, în Siria nu mai vorbesc, deci sunt atât de multe state cu atât de multe probleme, închipuiţi-vă, de exemplu, problema pe care, Erdogan, într-un fel, s-a erijat în conducătorul lumii musulmane când a făcut apel la Organizaţia de Cooperare Islamică în care sunt 57 de state musulmane şi a încercat să critice decizia lui Trump de a muta ambasada la Ierusalim. Asta arată într-un fel grandomania Turciei, care vrea într-un fel să traiască din nostalgia Imperiului Otoman şi să se erijeze oarecum în cel care coordonează lumea islamică, având în vedere că totuşi sunt sensibilităţi destul de profunde în ceea ce priveşte lumea arabă, Iranul … şi ştim foarte bine viziunea sa şi de cealaltă parte Turcia. Există destul de multe fluctuaţii, multe lucruri care sunt de gândit, având în vedere că există Qatarul, care este unul din principalii prieteni ai Turciei, există acea blocadă împotriva Qatarului, există acel război din Yemen, în care de peste trei ani de zile lucrurile sunt brutale acolo şi, din păcate, presa nu are o atenţie sau nu urmăreşte oarecum evenimentul din Yemen care, într-un fel, este mult mai grav, dacă putem să comparăm pe o scară a tristeţii, decât ceea ce se întâmplă în Siria. Este o zonă foarte complicată din punct de vedere al relaţiilor internaţionale, al diplomaţiei, al politicii interne, al intereselor. Ceea ce se întâmplă oarecum şi în plan intern în Turcia, cu toate aceste schimbări, cu referendumul, situaţia pe care Erdogan a devansat alegerile cu un an şi jumătate, pentru a schimba acel sistem într-un sistem prezidenţial cu puteri absolute, pot să spun aici că numeşte conducătorii din sistemul juridic, poate dizolva Parlamentul şi are puteri absolute în toate domeniile. Turcia este acum vazută într-un fel între Est şi Vest, între Estul Oriental şi Vestul puţin balcanic, dacă aş putea să spun aşa, pentru că şi direcţiile pe care mizează în momentul de faţă cu acele alianţe cu Rusia, Rusia fiind un mare investitor în Turcia (centrala nucleară de la Marea Mediterană, rachetele S400, etc.), ceea ce contravine înţelegerilor din Alianţa Nord-Atlantică, în care toate statele care sunt membre NATO merg pe acelaşi sistem defensiv. De aceea, Turcia, în momentul de faţă, este un stat care se luptă într-un fel pentru a-şi legitima regimul. Trebuie să ţinem cont de faptul că lira s-a devalorizat puternic, trebuie să ţinem cont de faptul că nu se mai respectă drepturile omului în Turcia, este un regim abuziv şi prin faptul că sunt zeci de mii de procurori, judecători, profesori închişi. Este acea „vânatoare de vrăjitoare” şi lupta aceea cu Fethullah Gülen, care este acuzat că a complotat la distrugerea Turciei şi în special a încercat să îl asasineze pe Recep Tayyip Erdoğan.
Deci, sunt atâtea lucruri în care Turcia încearcă să se legitimeze cu acest regim şi cu aceşti zecii de mii de oameni care sunt închişi, plus acei copii care sunt în închisori sau acei oameni care încearcă să plece din Turcia, de exemplu înotând, mulţi dintre ei sfârşind înecaţi, încadrează Turcia într-un fel înt-un stat care îşi urmăreşte doar propriul interes, iar regimul Erdoğan încearcă să se recredibilizeze, făcând abstracţie de aceste cazuri.
Capital: Putea fi evitat incidentul, crima?
I.C.: Nu, nu putea să fie evitat, pentru că are loc în consulat. Consulatul, conform cutumelor internaţionale, este teritoriu autonom al Arabiei Saudite, iar serviciile turceşti, chiar dacă ştiau acest lucru nu puteau interveni pe teritoriul Arabiei Saudite.
Capital: Aveţi idee dacă jurnalistul avea informaţii că se află în pericol?
I.C.: Greu de spus. Putem doar să facem previziuni, dar având în vedere că se ocupa cu lucruri mai puţin cunoscute şi cel puţin, în state ca Turcia, Arabia Saudită sau state de genul respectiv, cei care scriu împotriva conducătorilor proprii deja se expun foarte mult pericolului care apare pentru că este şi o altă mentalitate şi sunt văzuţi ca trădători.
Capital: Ar putea fi Turcia acuzată că a fost complice?
I.C.: Nu cred. Cred că este o problemă a Arabiei Saudite, doar că s-a întâmplat pe teritoriul Turciei.
Capital: Comunitatea internaţională ar putea lua decizii împotriva Arabiei Saudite? Arabia Saudită este unul din cei mai mari producători și exportatori de petrol din lume.
I.C.: Da, ar putea să ia, ar putea să pună interdicţie, dar nu va pune, pentru că interesele economice primează intereselor drepturilor omului. Se poate observa foarte simplu pentru că, din 2016 până acuma sunt zeci de mii de oameni, dacă nu peste 100.000 de oameni care au fost închişi, daţi afară de la locurile de muncă, transformaţi în „paria societăţii” şi n-am văzut niciun stat care să ia o poziţie faţă de aceste drame.
Capital: Atunci am putea spune că, în câteva luni, va fi ca şi când nimic nu s-a întâmplat.
I.C.: Din păcate, pentru că au existat la un moment dat, sunt proteste, sunt procese la CEDO, dar acestea au o durată foarte mare, pentru regimul Erdoğan momentan nu contează. Turcia este într-un clasament al libertăţii de exprimare făcut de Reporters Without Borders (RSF) pe ultimele locuri în libertatea de exprimare, ceea ce spune foarte mult de zona aceasta. Însă, în acelaşi timp, Turcia este un stat puternic în regiune, are o armată care, chiar dacă este a doua din NATO, nu cred că mai este la fel de pregătită, având în vedere că majoritatea capilor armatei sunt în puşcărie, însă şi aşa, Turcia este un stat puternic. Fiind un stat puternic, intersele economice primează, de exemplu interesele Turciei în Siria, în zona, în proximitatea ei şi în special în Balcani.
Capital: Care mai sunt aliaţii Turciei?
I.C.: Rusia.
Capital: Singurul?
I.C.: Nu. conform tratatelor şi conform cutumelor diplomatice, am putea să spunem că partenerii din NATO, Turcia mai are un parteneriat cu UE şi, în special, în regiune şi în zona de proximitate, are relaţii foarte bune cu Rusia, pentru că au şi acele trilaterale prin care se întâlnesc pentru situaţia Siriei, cu Kazahstanul, cu Iranul şi cu Rusia. În mod normal, toate statele au un sistem de relaţii, acum depinde de intersele permanente şi de interesele care sunt în momentul acesta în desfăşurare, şi mă refer aici de exemplu la faptul că Turcia are nevoie foarte mare de Rusia. Uitaţi-vă de exemplu la războiul din Siria, în care Rusia şi Turcia nu s-au înţeles, au avut diferenţe foarte mari şi opinii total diferite cu privire la Siria şi în momentul de faţă colaborează în încercarea de a găsi o soluţie, Turcia dorind să cadă regimul Assad, Rusia fiind cea care îl susţine pe Assad. Se pare că Rusia va câştiga.
Capital: Spuneţi mai devreme că raţiunile economice primează asupra raţiunilor umanitare. Având în vedere relaţiile comerciale dintre Statele Unite şi Arabia Saudită, credeţi că Statele Unite vor acţiona ca un „broker de pace”, ca un mediator sau mai degrabă ca un agent provocator în relaţiile dintre Arabia Saudită şi Turcia?
I.C.: Trebuie să ținem cont de un lucru pe care istoria l-a arătat și anume faptul că cu cât este mai multă tensiune într-o zonă, cu atât sunt mai fărâmițate statele, cu atât interesele puterilor mari primează. Interesele Statelor Unite sunt de a obține petrolul la un preț preferențial din Arabia Saudită și, în același timp, de a-și vinde armamentul în zonă. Țineți cont de vizitele lui Donald Trump în zonă, au cumpărat armament foarte mult de la americani, deci în principiu, chiar dacă Statele Unite par că sunt afectate de drepturile omului sau încearcă să găsească anumite soluții de pace, primează, așa cum am spus, interesele economice și faptul că Arabia Saudită este un bun partener economic pentru Statele Unite.
Capital: Indiferent de acest incident nefericit, ce se va întâmpla mai departe în Turcia, în viitor, din cauza regimului Erdoğan?
I.C.: Este greu de anticipat ce se va întâmpla. Bine nu va fi, sub nicio formă. Donald Trump, cu presiunile asupra lui Recep Tayyip Erdoğan, a reușit să-l determine pe Erdoğan să-l elibereze pe pastorul american Andrew Brunson. Înainte de asta a pus sechestru pe bunurile ministrului de Interne și ministrului de Justiție din Turcia, de aceea lira s-a depreciat foarte mult într-o perioadă foarte scurtă de timp. În momentul de față se pare că s-a ajuns la o anumită stabilitate, dar totuși este foarte scăzută în comparație cu Turcia de acum doi – trei ani, Erdoğan a încercat într-un fel să găsească soluții și alianțe economice cu Rusia și cu China, este promotorul ideii de a nu mai face referință la dolar în schimburile comerciale, ci la propriile monede, dar cred că este o dorință fantezistă, pentru că niciun stat puternic nu poate să-și vândă lucrurile în propria monedă, având în vedere că moneda Turciei se depreciază de la o zi la alta, vă dați seama ce ar însemna pentru un producător să accepte să își vândă produsele în moneda respectivă. Însă, este o dorință a lui Erdoğan, o încercare de a minimiza interesele americane și a-i determina pe ceilalți parteneri puternici, China și Rusia, să treacă la schimb comercial în propria monedă. Nu cred ca se va întâmpla, pentru că, până la urmă, există dolarul care este principala monedă la nivel mondial și euro, și cred că în aceste monede se vor duce toate înțelegerile economice și de acum încolo. Însă, în Turcia, în același timp, libertatea presei este zdruncinată, economia nu pare să dea semne să se stabilizeze sau să se revitalizeze, Erdoğan are planuri mărețe, gen cel mai mare aeroport din lume pe care l-a şi inaugurat, a făcut în același timp și diferite proiecte cum ar fi tunelul pe sub Bosfor, metroul care poate să treacă pe sub Bosfor, a reușit să construiască un pod peste golful Corfez, în același timp are proiecte ambițioase când Turcia face o sută de ani de la întemeierea republicii, și anume un pod peste strâmtoarea Dardanele și bineînțeles, cel mai mare proiect pe care dorește să-l realizeze, și anume un canal între Marea Marmara și Marea Neagră, prin care să mute traficul maritim. De asemenea, este destul de interesant cum va reuși să facă acest lucru, având în vedere că situația economică și socială nu sunt tocmai în regulă, învățământul este controlat. Turcia, din punctul meu de vedere, nu este pe un drum bun, dar depinde de cum şi dacă va reuși într-un fel să stabilizeze regimul.
Capital: Revenind la ce vorbeați mai devreme de regimul abuziv și de faptul că nu sunt respectate drepturile omului, se pare că situația e din ce în ce mai, nu doar tensionată, dar în neregulă din punctul acesta de vedere.
I.C.: Manipularea este foarte mare, toate televiziunile prezintă pozitiv tot ceea ce face Erdoğan, Erdoğan are o popularitate și o carismă, ca lider politic, foarte bună, este un bun comunicator și reușește într-un fel să detensioneze atmosfera prin mass-media și prin ceea ce întreprinde, adică sunt acele investiții mari pe care le inaugurează și spune: pentru voi, pentru toate cele și are și acea tehnică prin care încearcă să creeze un dușman, și totdeauna, regimul de la Ankara este în luptă cu Statele Unite, cu Uniunea Europeană, care, amintiți-vă, pe Donald Trump l-a catalogat drept dictator și așa mai departe, pe Uniunea Europeană a catalogat-o fascistă, nazistă, cu accente dictatoriale, Turcia ar trebui să fie un regim democratic model pentru Uniunea Europeană și așa mai departe, adică dincolo de declarațiile de limita absurdului, dar aceasta este Turcia, acesta este Erdoğan și acesta este regimul său.
Capital: Dacă ar fi să faceți o estimare, poate fi Erdoğan președinte pe viață al Turciei?
I.C.: El și-a asigurat, sau planul său este să fie președinte zece ani. Începând de anul trecut, având o vârstă înaintată, în zece ani se pot schimba multe, și nu cred că ar fi asta o problemă să mai schimbe încă o dată regimul, pentru ca să ajungă președinte, să aibă puterile acestea, ar trebui să facă câteva rânduri de alegeri, ar trebui să facă un referendum, care aceste alegeri sunt cu suspiciuni de fraudare a votului, dar dincolo de toate acestea, tot ce și-a propus a reușit. E o bună întrebare. Dacă va reuși sau dacă va trăi zece ani sau ce va fi peste zece ani, e greu de anticipat.
Cred că lucrurile ar trebui să fie într-un fel cunoscute, cred că mass-media ar trebui să se aplece asupra evoluțiilor din Turcia, cred că ar trebui ca Turcia să poată să reușească într-un fel să revitalizeze regimul politic într-un fel, să poată fi schimbat sau lăsat într-un fel și liderii, pentru că sunt în pușcărie. Mulți dintre parlamentarii, pentru că au fost catalogați drept teroriști sau au complotat cu teroriștii și au existat asemenea metode prin care Erdogan și-a băgat la pușcărie contracandidații politici, cred că și aceștia ar trebui militat pentru eliberarea lor, scoaterea lor din pușcărie și lăsați să-și ducă mai departe proiectele politice, pentru că o Turcie democrată este o Turcie care ne-ar ajuta pe toți și ar fi un plus în regiune pentru că, până la urmă, societatea ar trebui lăsată să evolueze după propriile reguli și nu după reguli impuse.
Capital: Va continua lira să se devalorizeze?
I.C.: Se pare că da, pentru că neîncrederea în investițiile sau în stabilitatea Turciei se pare că a speriat câțiva investitori până acum și se va continua pe acest trend, pentru că investitorii simt situația și nimeni nu investește într-un stat în care nu au garanția stabilității.
